În data de 15 iunie 1889, a încetat din viaţă Luceafărul poeziei româneşti, poetul Mihai Eminescu.

Născut Mihail Eminovici, poetul Mihai Eminescu este socotit cel mai important reprezentant al literaturii romantice din România.

1. Primii ani

1850-01-15   Se naste, la Botosani, Mihail, al saptelea copil al caminarului Gheorghe Eminovici (1812-1884) si al Ralucai, nascuta Iurascu (1816-1876). Copiii familiei Eminovici sunt numerosi : Serban, Nicolae, Gheorge, Ruxandra, Ilie, Maria, Mihail, Aglaia, Harieta, Matei, Vasile. Ruxandra, Maria si Vasile mor la varste fragede iar ceilalti cu exceptia lui Matei mor tineri si , in cateva cazuri, alienati mintal.

1858-10-01   Mihai Eminescu se inscrie in clasa a treia primara la National Hauptschule in Cernauti, dupa ce facuse primele clase acasa, in satul Ipotesti.

1859-07-01   Termina clasa a IV primara, cu un rezultat foarte bun : al 5-lea dintre 82 de elevi.

2. Anii de formare

1860-09-01   Se inscrie in clasa I la K. K. Ober Gymnasium din Cernauti.Mihail il va avea ca profesor de limba romana pe Aron Pumnul, autorul volumelorde texte romanesi Lepturariu romanesc. Desi ” un asa de calduros suflet, un asa de nobil vizionar, invietorul constiintii de sine a romanilor bucovineni”, Aron Pumnul ” era de fapt un pedant stricator al limbii pe care vroia sa o indrepte, un om straniu pentru care totul se reducea la forma artificiala”.

1862   Ramane repetent in clasa a II-a de gimnaziu.

1862-09-15 – 1863   Repeta clasa a II-a de gimnaziu.

1863-04-01   Renunta la Ober Gymnasium. Situatia sa scolara va ramane nedeclarata.

1863-12-01   Moare fratele sau cel mai iubit , Ilie ” De cate ori voi sa-mi amintesc figursa unui om nobil si inteligent pe care nu-l cunosc imi iese Ilie inainte – pare ca vad inaintea mea ochii lui albastri – de cate ori citesc un pasagiu intelept imi pare ca-l aud citit de glasul lui”

1864-03-21   I se refuza o cerere de bursa la Gimnaziul din Cernauti .

1864-11-01 – 1865-03-01   Lucreaza ca “scrietor al Cancelariei” la Consiliul permanent al Judetului Botosani .

1865-03-01 – 1865-09-01    Insoteste trupa teatrala Fanny Tardini-Vladicescu.

1865-03-15   Demisioneaza din postul de copist pe care-l ocupa la Comitetul permanent al judetului Botosani.

1865-09-01 – 1866   Revenind la Cernauti si instalandu-se in casa lui Aron Pumnul va ocupa functia de bibliotecar.

3. Debutul

1866-01-12    Debut cu poezia “La mormantul lui Aron Pumnul” intr-o brosura votitiva “Lacramioarele invataceilor gimnagiasti”.

1866-02-25   Adevaratul sau debut literar are loc cand revista Familia ii publica poezia De-as avea, semnata Mihai Eminescu. Poezia este insotita de nota lui Iosif Vulcan “nasul” literar al poetului ” Cu bucurie deschidem coloanele foaiei noastre literare acestui june numai de 16 ani, care cu primele sale incercari poetice tramise noua e-a suprins placut” .

2. Anii de formare

1866-04-01 – 1866-10-01   Mihai Eminescu calatoreste in Transilvania , ajungand in orasele Targu Mures si Blaj.

4. Sufleur si copiist

1867   In prima parte a anului se afla la Cernauti.

1867   Apar, in revista Familia, poeziile Ce-ti doresc eu tie dulce Romanie si La Heliade.

1867-10-01   Intra in trupa de teatru a lui Iorgu Caragiale,ca un fel de secretar.

1868   Din mai pana in toamna colinda cu trupa lui Matei Pascaly prin Transilvania si Banat. Incepe sa lucreze la romanul Geniu pustiu. Din toamna sufleor la Teatru National

1868   Publica, in Familia, alte 2 poezii : La o artista si Amorul unei marmure.

1868-03-01 – 1868-09-01   Face parte, ca sufleur II si copist, din trupa de teatru a lui Mihail Pascaly, impreuna cu care ajunge din nou in Transilvania. Trupa da reprezentatii in orasele Brasov, Sibiu, Lugj, Timisoara, Arad, Oravita.

1868-09-01   Ajunge in Bucuresti, unde recomandat de Pascaly, ajunge angajat sufleor la Teatrul National.

1869   Duminica 16 martie asista cu Ionita Badescu si V. Dumitrescu-Paun la reprezentarea piesei “Dama cu camelii” de Al. Dumas-fiul. La 1 aprilie intra in societatea folcroristica “Orientul” a lui Gr. H. Grandea. Colinda cu trupa lui Mihai Pascaly Moldova si Bucovina. Retinut de tatal sau la Botosani, este trimis toamna la Universitatea din Viena unde se inscrie ca student la filosofie, devenind si membru al societatii studentesti “Romania”. La Bucuresti il cunoscuse pe I. L. Caragiale si tot aici il cunoaste pe Ioan Slavici.

1869   In Familia apar poeziile Junii corupti si Amicului F.I. iar intr-o foaie volanta , La moartea principelui Stirbey.

1869-03-16   Duminica seara asista impreuna cu Ionita Badescu si V. Dumitrescu-Paun la reprezentarea piesei “Dama cu camelii” de Al. Dumas-fiul.

1869-04-01   MIhai Eminescu intra in societatea folcloristica “Orientul” a lui Gr. H. Grandea.

1869-09-01   Colinda cu trupa lui Mihai Pascaly Moldova si Bucovina. Retinut de tatal sau la Botosani, este trimis toamna la Universitatea din Viena unde se inscrie ca student la filosofie, devenind si membru al societatii studentesti “Romania”.

5. Student la Viena si Berlin

1869-10-01   Eminescu se inscrie la Facultatea de Filosofie din Viena : neavand bacalaureatul, el nu poate fi decat auditoriu extraordinar. ” La Viena el trai in stramtorare vesela ca toti studentii romani, cunoscu pe Slavici, urma cursurile eclectic ( filosofie, istorie, drept, economie politica, anatomie) citind mai mult in casa … Eminescu cat timp a petrecut la Viena arata de regula foarte bine si era deplin sanatos. Si radea adesea, cu o naivitate de copil, de facea sa raza si ceilalti din societatea lui, iar cand vorbea prin ras, glasul sau avea un ton deosebit, un ton dulce, molatic, ce ti se lipea de inima. Parul negru il purta lung, pieptanat fara carare spre ceafa si astfel fruntea sa lata parea si mai mare de cum era, ceea ce-i da o infatisare senina, inteligenta, distincta. Eminescu nu tinea defel la moda, dar hainele sale erau totdeauna curate si le purta atat de mmult pana deveneau imposibile. A avea in garderoba mai multe randuri de haine de vara sau de iarna era dupa parerea lui Eminescu un lux fara de rost, de aceea la dansul vara nu aflai decat un rand de haine de vara si iarna numai unul de iarna. Cand vara avea lipsa de bani , el le punea zalog hainele de iarna si le scotea abia tarziu toamna. Stau mai bine acolo, imi zicea el, si sunt scutite de molii. Iarna purta un palton intunecat si o caciula de Astrahan, pe care si-o tragea pana peste urechi daca gerul era mare. Manele le tinea ferite in manecile paltonului pe care le impreuna la pipet . Vara era vecinic cu manele in buzunar . .. Cand il supara cineva la vreo discutie ii zicea ca este o secatura si numai daca discutia era foarte violenta si adversarul galacios si lipsit de logica, izbucnea si Eminescu si-i zicea esti o vita incaltata sau nu fi vita incaltata, dar aceasta se intampla foarte rar, pentru ca Eminescu era foarte cuviincios si prefera sa curme discutia si sa-i intoarca adversarului spatele, decat sa-l injure … Cand neajunsuri, dureri si suferinte apasau greu sufletul lui Eminescu si era necajit de tot, atuncea ofta adanc si sfarsea cu expresia tu-i neamul nevoii! Vorba aceea era un fel de exclamatiune de usurare, dupa care se linistea si incepea alta vorba. Aceasta era unica expresie mai grea ce am auzit-o din gura Eminescu si despre care mi-a spus odata : asta-i unica injuratura pe care am deprins-o de la tatal meu. ”

1870   Debut publicistic la “Albina” si articole de politica nationala la “Federatiunea” de Pesta.

1870-04-15   Convorbiri literare ii publica poezia Venere si Madona. ” Cu totul altfel si fara indoialamai putin ar fi fost Eminescu, daca nu ar fi facut parte din cercul literar al Junimii ” (Ioan Slavici)

1870-11-01   Ii apare in aceeasi revista Convorbiri literare, Epigonii si basmul Fat-Frumos din lacrima. ” Eminescu, cand scria, se inchidea in casa si nu-i parea bine daca venea vreun cunoscut la dansul. Daca insa intra acesta, il intreaba intr-un mod brusc : la ce ai venit? Respectivul nu putea sa petreaca mult la poet si din cauza ca atmosfera in locuinta lui Eminescu era infernala, caci lui ii placea prea mult cafeaua neagra si cand lucra, masina functiona fara intrerupere. Mirosul cafelei, al spirtului de la masina impreuna cu fumul tutunului, care impletea casa cu o ceata de nu puteai vedea obiectele cele mai aproape din casa, il alunga pre fiecare curand de la Eminescu. Renunta la mancare, daca avea numai cafea neagra. Lucrul principal ce-l facea cand primea banii de acasa era sa-si cumpere cafea si tutun pentru oarecare timp. ”

1871   Publica in revista Convorbiri literare poeziile Inger de paza si Noaptea.

1871-04-01   La Viena, ia fiinta Societatea Academica Social-Literara ” Romania juna”, asociatie studenteasca in cadrul careia Eminescu a fost ales secretar. Presedintele acestei Societati era Ioan Slavici.

1871-08-26 – 1871-08-28   Eminescu participa la marea serbare si congresul studentilor romani de la VIena , organizate la Putna pentru a celebra implinirea a 400 de ani de la sfintirea manastirii ridicate acolo de Stefan cel Mare. Printre participanti : Ioan Slavici, Th. Stefaneli, Pamfil Dan si altii. Asculta cuvantarea lui A. D. Xenopol despre rapirea Bucovinei.

1871-10-01   Se inscrie la Facultatea de Drept din Viena. Titu Maiorescu publica in Convorbiri literare un studiu in care va vorbi despre Mihai Eminescu ” cu totul osebit in felul sau, om al timpului modern, deocamdata blazat in cuget, iubitor de antiteze cam exagerate, reflexiv mai peste marginile iertate, pana acum asa de putin format incat ne vine greu sa-l citam indata dupa Alecsandri, dar in fien poet, poet in toata puterea cuvantului”. Act de mare curaj crititc, alaturarea lui Eminescu, autorul doar catorva poezii, de Vasile Alecsandri, insituttia literara a momentului, va starni un mare scandal la acea vreme.

1872   In perioada berlineza redacteaza o naratiune ampla, nefinalizata, publicata ulterior de George Calinescu , sub titlul Avatarii faraonului Tla.

1872-03-01   Continua studiile la Viena. Eminescu o va cunoaste la Viena pe iubirea si muza sa, Veronica Micle.

1872-09-01   Mihai Eminescu citeste la Junimea in Iasi nuvela Sarmanul Dionis care se publica in Convorbiri literare si poemele Egipetul, Inger si demon, Floare albastra. Aceste poezii vor fi publicate in revista Convorbiri literare. Primeste o bursa de la Ministerul Cultelor si Instructiei Publice, condus de Titu Maiorescu.

1872-11-01   Mihai Eminescu se afla la Berlin.

1872-12-01   Eminescu se inscrie la Universitate ca student regulat, ceea ce inseamna ca intre timp capatase un cetificat de absolventa a studiilor liceale. Are profesori vestiti pe Duhring, Zeller, Helmholtz, Du Bois-Raymond, Lepsius,Droysen, Althaus, Bonitz.

1873   Urmeaza in continuare cursuri de filosofie, istorie si economie politica la Universitatea din Berlin

1873   Se sinucide, la Ipotesti, fratele sau Gheorghe, ofiter.

1874   Incepe sa traduca din Kant , Critica natiunii pure.

1874   In pofida insistentelor lui Maiorescu, renunta sa-si dea doctoratul.

1874   Intors in tara, poetul este numit, printr-un ordin al Consiliului de Ministri, in functia de director la Biblioteca Centrala din Iasi.

1874   Moare, la Berlin, rapus de tuberculoza, fratele lui Serban, medic de profesie.

1874   Medita la un roman “Aur, marire si amor”; in care vroia sa integreze fragmente mai vechi sau la care lucra.

6. Reintoarcerea in tara

1875    In urma unor intrigi, este destituit din postul de la Biblioteca Centrala.

1875   Suplineste pe A. D. Xenopol si Samson Bodnarescu la Institutul Academic.

1875-07-01   Este numit in functia de revizor scolar. ” Titu Maiorescu il va numi pe Eminescu revizor scolar pe doua judete Iasi si Vaslui (…) scotandu-l dintr-o functiune tihnita si propice studiilor si dandu-l drumurilor de tara si incertitudinilor luptei de partid. Cu tot scepticismul trainiciei noii slujbe, Eminescu se asaza la lucru cu o strasnicie asa de lipsita de diletantism, cu atata clarviziune pedagogica si sociala si spirit administrativ, incat acest an reprezinta, pe o suprafata mica, in istoria invatamantului rural inainte de Haret, cel mai ridicat nivel al constiintei culturale nationale. Noul revizor avea atributiuni indoite, administrative si pedagogice, trebuia, intr-un cuvant, sa conduca ancelaria revizorului si sa faca inspectiuni in scoalele dependinte de circumscriptiile sale din Judetele Iasi si Vaslui. Pentru aceasta munca extinsa, dar nicidecum odioasa unui intelectual, Eminescu era retribuit cu salariul de circa 500 lei noi, suma foarte considerabila pe acele vremi “.

1875-08-01   Cunoscand acum pe Ion Creanga, scriu amandoi cate un basm cu erou central asemanator, al lui Eminescu numit Calin (extras din cal); al lui Creanga Fat-frumos fiul iepei. Amandoua in proza, basmele raman nepublicate. ” Din cele intai zile s-a stabilit mare prietenie intre Creanga si Eminescu, sau mai drept Eminescu a fost cuprins deodata de o mare dragoste pentru Creanga. .. Plecau amandoi si se infundau pe la vreun crasmar de prin Tatarasi, Pacurari sau Nicolina, adica prin partile exterioare ale orasului. Acolo nu se puneau pe baut, cum se pretindea sau cum se crede, nu ; ei se puneau sa traiasca o viata care le placea lor , viata simpla si primitiva. Era o placere pentru ei ca sa se aseze intr-o odaie din fundul crasmei, pe laviti din lemn, cu bratele rezemate de o masa murdara, serviti de un baiat naiv. Drept masa sau dejun, cereau sa li se friga o bucata de pastrama, mai mancau carnati cu usturoi – si vai de lume, cum erau preparati – ordonau ca sa li se aduca o cana de vin, de calitatea cum s-ar fi intamplat, si dupa ce mancau pastrama apoi inaintea unui pahar de vin, stateau toata noaptea daca crasmarul le dadea voie. Cand crasmarul voia sa inchida, ei plecau in alta parte a orasului, unde stiau ca localul sta deschis pana la ziua, si vorbeau, vorbeau dar si beau. Ce vrobeau intre ei? Eminescu si Creanga rar primeau cate un al treilea in intimitatea lor. Se intelegeau, cum se zice, ca gasca cu tata; ii uneau aceleasi aspiratii” (G.Panu)

1876   Guvernul liberal nou instalat il demite pe Eminescu din functia de revizor scolar. D.Petrino il acuza de furtul unor carti si al unor piese din mobilierul Bibliotecii Centrale. Va fi absolvit insa de instanta care a judecat procesul.

1876   Intra in redactia ziarului Curierul de Iasi unde va publica nuvela Cezara.

1876    In revista Convorbiri literare apar poeziile Melancolie, Craiasa din povesti, Lacul, Dorinta si Calin.

1876-08-15   Moare mama sa, Raluca Eminovici.

1876-08-17   Vrea sa o convinga pe Veronica Micle, mama a doua fete, sa fuga cu el in lume. Veronica pleaca in vacanta, si Eminescu, intors de la inmormantarea mamei sale, o acuza de infidelitate. Scrie elegia “Pierduta pentru mine zambind prin lume treci”.

1877-10-01   In urma unui conflict cu directorul tipografiei, poetul paraseste fortat Curierul de Iasi. Atmosfera din fosta capitala a Moldovei o gaseste sufocanta, dupa cum i se destainuie lui Maiorescu, intr-o scrisoare ” (…) pentru mine o evadare din Iasi ar fi foarte bine venita. Caci nimic nu intrece marginirea provinciala a Iasului, sicana de vorbe inradacinata la Junimea, felul de a discuta, indeajuns de stufos, cu care onorata societate intampina de la o vreme orice lucrare . In ce ma priveste cred am facut cativa pasi inainte, Junimea sustine ca as fi dat inapoi ”

1877-10-01   Eminescu se muta la Bucuresti , desfasurand in anii ce urmeaza o bogata si intensa activitate publicistica.

1877-10-12   Mihai Eminescu urma sa se mute in capitala, la redactia ziarului Timpul, preluat de Titu Maiorescu. Socotea ca trebuie curmata si legatura cu Veronica. Ea era sotia unui om onorabil pe care-l respecta si mama a doua fete. Oricat pastrau ei aparetele si indeosebi Veronica , tratandu-l in societate cu raceala, barfele existau. Despartirea de Iasi avea sa-i fie foarte grea, mai ales ca acest oras ii devenise oras de bastina si tot in el isi lasa iubirea.

1877-10-15   Mihai Eminescu, dupa ce s-a consultat si cu Veronica, raspunde afirmativ propunerii de a veni la ziarul Timpul . Incearca sa-si ia ramas bun de la Veronica dar nu o gaseste acasa . Amarat, se urca in trenul spre Capitala

1877-10-27   Este numit redactor al ziarului “Timpul” din Bucuresti si, lasand o scrisoare violenta Veronicai, paraseste Iasul. Ii va avea colegi pe Caragiale si pe Slavici, la care poetul va locui o vreme, dupa ce schimbase mai multe gazde. Ziarul nu avea un buget stabil. ” Eminescu era un fel de biblioteca ambulanta, incat nu era cu putinta sa se puna la ordinea zilei vreo cestiune, asupra careia nu era orientat si nu era in stare sa-si deie parerea mai inainte de a se fi dumerit in toate amanuntele. Inzestrat cu o memorie uimitoare, el nu uita niciodata ceea ce stia si se folosea cu usuratate de stiinta lui in ceea ce priveste faptele si oamenii. Poetii sunt, in genere, slabi prozatori, fiindca, scriind in proza, nu au cuvenita bagare de seama in ceea ce priveste alegerea, intrebuintarea si asezarea vorbelor. Desi scria rapede, isi masura vorbele cu multa grija si numai la mare zor publica ceea ce scria fara ca sa fi citit cuiva manuscriptul, niciodata fara ca sa-l fi recitit el insusi. Eram in redactiune el, Caragiali si eu, si o duceam in necurmate discutiuni gramaticale, in care Eminescu era totdeauna foarte simtitor. Urmarea fireasca era caq eu scriam putin, iara Caragiali facea mereu corecturi in manuscriptul sau si ajungea sa publice putin , incat Eminescu le facea adeseori el singur toate. Om foarte muncitor si constiincios, el era totdeauna la locul lui. Desi pierdut mereu in ganduri ori adancit in studii, incat uita sa manance ori se lipsea de tigna somnului, el nu-si pierdea niciodata din cedere datoriile si, chiar bolnav, dac-ar fi fost, venea regulat la redactiune, se interesa de toate si tinea sa fie totdeauna la curent ” (Ioan Slavici)

1877-11-04   Plin de speranta, Mihai Eminescu incepea sa lucreze in redactia ziarului Timpul.

1877-12-25   Veronica Micle il cauta cu desperare pe Mihai : sub teiul unde obisnuiau sa stea impreuna, in libraria unde mergea cu mare interes sa vada daca a mai aparut ceva nou, sau mergea la Ticau, la bojdeuca prietenului Creanga pentru a-l intreba daca a mai primit o veste de la el. Era atat de trista incat Ion Creanga i-a scris de multe ori poetului si amicului sau, mustrandu-l pentru ca ii pricinuia atata suferinta Veronicai ” Badie Mihai, Ce-i cu Bucurestiul, de ai uitat cu totul Iasul nostru. Veronica a fost azi la mine si mi-a spus ca si cu dinsa faci ca si cu mine . De ce ? Ce rau ti-am facut noi? De Craciun te asteptam sa vii . Te sarut pe frunte”. Insa nici de Craciun nu a venit. Luata cu problemele familiei, Veronica nu reusea sa ii scrie saptamanal insa atunci cand ii scria isi cerea iertare si astepta cu sufletul la gura sa apara numarul in Convorbiri literare , poate Eminescu publica o noua poezie.

1878   Mistuita de dorul poetului, Veronica ii scria saptamanal, astepta raspunsurile lui cu speranta.

1878    Intensa activitate jurnalistica la Timpul.

1878   Publica in Convorbiri literare, dupa pauza din 1877, Povestea codrului, Povestea teiului (varianta a traducerii din Em. Geibel Fat Frumos din tei, dupa Romanze vom Elfenbrunen), Singuratate, Departe sunt de tine. Scrie acum “Moartea lui Ioan Vestimie, ultimul episod din romanul Aur, marire si amor.

1878-03-01   Veronica este fericita. In paginile Convorbirilor literare regaseste patru poezii scrise de Mihai Eminescu : Povestea codrului, Povestea teiului , Singuratate (in care rememora clipele nostalgice din Iasi) si Departe sunt de tine, in care isi plangea tristetea despartirii de Veronica.

1878-07-01   Este invitat la mosia lui Nicu Mandrea din Floresti-Dolj.

1878-11-12   Cu prilejul aniversarii Junimii, Mihai Eminescu impreuna cu I.L.Caragiale vin la Iasi, la invitatia lui Titu Maiorescu. O va revedea pe Veronica, insa foarte putin din cauza programului incarcat : sedinta literara de la Iacob Negruzzi, banchetul traditional din salonul hotelului Binder, plecarea comuna spre Bucuresti.

1879    6 august, ii scrie Veronicai mangaind-o pentru moartea sotului. Publica in Convorbiri literare : Atat de frageda, scrisa pentru Veronica, dar pe care o comunica si Mitei Kremnitz, cumnata lui Maiorescu, Sonete, Freamat de codru, Revedere, Despartire. Veronica il viziteaza la Bucuresti.

1879    Apar in Convorbiri literare poeziile : De cate ori iubito, Rugaciunea unui dac, Atat de frageda, Afara-i toamna, Sunt ani la mijloc, Cand insusi glasul, Freamat de codru, Revedere, Foaie vesteda, Despartire

1879-08-04   Moare Stefan Micle, sotul Veronicai. Relatia dintre Eminescu si Veronica renaste, trecand prin momente in care cei doi planuiesc sa se casatoreasca dar si prin momente de ruptura.

1879-09-06   Veronica Micle merge la Capitala, fiind asteptata cu emotie de catre poet.

1879-09-07   Intalnirea fusese atat de tulburatoare incat Veronica avea sa scrie ” Scumpul meu drag, nu stiu cum sa incep, cum vei gasi aceastra lettra rosa! Nu ma mai recunosc dupa noaptea noastra impreuna. Inima buna, garoafe singerii iubire si numai iubire, scumpul meu drag! Ce-ai visat? Ma vei ierta? Un echo raspunde inimilor noastre in auz de dimineata . Scumpul meu Emin, sa-l ascultam marit in noi. Cu totul, de-acum, cu totul a ta. Veronica ” . Se reintoarce la Iasi.

1879-10-19   Ii scrie lui Mihai pe care il considera “punctul luminos al vietii mele” , spunandu-i ca abia astepta sa se vada acasa.

1879-11-07   Veronica ii scrie o noua scrisoare lui Mihai, indemandu-l sa vina acasa pentru sarbatoarea Junimii ” Eminescul meu, vom mai vorbi daca va vrea bunul Dumnezeu, pentru care sfirsti te rog si te rog si iar te rog, sa vii de aniversarea Junimei ca te astept cu-n dor nespus , te astept ca pe singurul meu mingaietor, caci dupa cum t-am mai spus, esti singurul punct luminos al vietei mele intunecate de greutati, de griji si de necazuri”. Si Eminescu a venit si pentru cateva zile a trait bucuria de a avea o familie.

1879-11-10   Cu greu se desprinde din bratele Veronicai pentru a lua parte la banchetul Junimii.

1879-12-05   Veronica ii intoarce vizita lui Mihai , venind la Bucuresti.

1880   Eminescu este numit redactor-sef la ziarul Timpul.

1880   Apare poezia O, mama in revista Convorbiri literare.

1880-01-17   O viziteaza pe Veronica Micle sora lui Eminescu, Henrieta, care ii aduce drept cadou un medalion cu diamant si o pereche de cercei. Ii scrie lui Mihai, indemnandu-l sa vina sa o vada. Din lipsa banilor de drum, Eminescu este nevoit sa o refuze. Tacerea lui o indurereaza pe Veronica nestiind pricina si il banuia de nesinceritate si de uitare. Inca de la sfarsitul lunii ianuarie corespondenta se racise cu Eminescu adresandu-i-se cu “Domnul Eminescu”

1880-03-14   In viata lui Eminescu si a Veronicai Micle, va interveni si I.L.Caragiale, amic de la Junimea, care facea chipurile pe impaciuitorul intre dansii. Fiindu-i rau, Eminescu isi propunea sa ia pastilele de fier si il vedea pe Caragiale ca un posibil pretendent la mana Veronicai. Incepand cura, numai dupa patru zile , fierul avea efecte miraculoase. Se simtea mai bine.

1880-04-28    Relatiile dintre Eminescu si Veronica erau rupte, ii scria cu apelativul Doamna si-i comunica inapoierea scrisorilor , declarand-o “libera de orice legatura” . Mai schimbau scrisori pe tema actelor pentru pensia copilelor pe care Veronica le cerea inapoi.

1880-06-27    Veronica il anunta ultimativ ca in urmatoarele zile ” scrisorile Dumitale vor fi distruse”. Mihai ii marturiseste lui Kogalniceanu dorinta sa de a o lua pe Veronica in casatorie, insa Kogalniceanu ii spune ca o casatorie intre doi oameni saraci ar fi plina de privatiuni. Cum poetul tinea mortis insa sa se insoare, criticul ii spune ca Veronica fusese si prietena lui Caragiale, insa era doar o minciuna. Intr-un acces de furie puse pe foc traducerea nuvelei Morella de Edgar Allan Poe care ii apartinea Veronicai.

1881-02-01 – 1881-09-01   In revista Convorbiri literare apar Scrisoarea I, Scrisoarea a-II-a , Scrisoarea a-III-a si Scrisoarea a-IV-a.

1882   Ca urmare a unor mutatii porduse in politica Partidului Conservator , unii dintre membrii sai importanti manifestau pozitii de apropiere fata de Partidul Liberal) la Timpul este numit redactor-sef Grigore G. Paucescu. Eminescu se vede marginalizat in cadrul redactiei.

1882-01-06   Pe Eminescu il supara amicitia Veronicai cu d-l “musiu in chestie”, nimeni altul decat amicul Caragiale. In scrisorile sale o ruga insistent sa nu se mai intalnesca si nici sa nu-l mai primeasca in vizita ” Nicuta, fii cuminte. Pe mine m-apuca iar furia innascuta caracterului meu : gelozia cea rea si cea mai amara din toate patimile … Te rog sa n-o hranesti … Al tau, Emin”. Ba mai mult , pe langa vizita domnului Caragiale mai aparuse si domnul Miron Pompiliu care o vizitau pe Veronica.

1882-02-01   Singura dorinta a Veronicai Micle era ca Eminescu sa se intoarca la Iasi, dar primea un raspuns negativ stropit in lacrimi ” Sa pot zbura pe trei zile la Iasi tare as veni. Dar mai mult de trei zile n-as avea, pentru ca eu nu am vacanta, ci trebuie sa trag ca si catarii, greu la vale si greu la deal”.

1882-02-28   “Nu voi iubi niciodata o alta femeie” ii scrie Veronicai Micle

1882-04-01   Sfarseste forma finala a poemului Luceafarul, inceput inca din anul 1880. O citeste in fata Junimii.

1882-04-01   Veronica ii scria lui Eminescu ” Ma bucur foarte mult ca fierul iodat iti face asa de bine si eu am luat doua sute de pastile insa cred ca nu voiu lua acum, ma mai las is in voia soartei sa vad ce-a mai fi “.

1882-04-09   Extenuat si bolnav, cu ranile de la picioare gata sa se redeschida, cu tot tratamentul de la Constanta , Eminescu ii trimitea putin ajutor atata Veronicai cat si batranului sau tata. Acesta pierduse toata averea din cauza secetelor necurmate si se muta de la Ipotesti la oras.

1882-06-06   Pe Mihai il suparau ranile aparute la picioare si pe care le trata cu felurile leacuri folosind si coltuni de cauciuc. Veronica era trista ca nu il putea ajuta cu nimic si mai rau, ca nu ii putea fi alaturi. Ar fi dorit sa mearga la Bucuresti.

1882-09-01   Veronica il astepta acasa insa Eminescu intarzia sa vina. Apropiinde-se iarna , se simtea tot mai rau si incerca din putinul sau s-o ajute si pe Veronica, trimitandu-i din cand in cand cate 50 de franci. Cum nu venea nici in vizita, Veronica ii cerea macar o fotografie. Dar Mihai obiecta ca nu se fotografiaza , caci avea fata umflata “ca de orbalt” din cauza bolii.

7. Boala

1883   In “Familia”, apar poeziile oferite de Eminescu insusi lui Iosif Vulcan : S-a dus amorul… Cand amintirile.. Adio. Ce e amorul ?, Pe langa plopii fara sot.. , Si daca.

1883-04-01   Apare poemul Luceafarul in Almanahul Societatii Academiei Social-Literare ” Romania juna” din Viena.

1883-06-01   Poetul ia parte , la Iasi, la dezvelirea unei statui comemorative a lui Stefan cel Mare.

1883-06-01   La Bucuresti , in vremea caldurilor insuportabile ale verii, are primul soc nervos.

1883-06-02    Eminescu se retrage din redactia ziarului Timpul. Motivul : se publicase un articol infect cat timp el lipsise. Il suparau migrenele si “picioarele iar mi se coc” .

1883-06-04   Participa la sedinta Junimii, din casa lui Iacob Negruzzi, unde va citi poezia Doina. Apoi se retrage la bodjeuca badiei Creanga unde aveau sa stea la povesti pe prispa si la un pahar de vin . A revazut-o si pe Veronica, inspaimantand-o cu figura lui crispata si privirile straine.

1883-06-28   Se produce criza conform careia Eminescu este declarat alienat mintal. Este internat, prin grija si ajutorul lui Titu Maiorescu, la Sanatoriul Caritas al doctorului Alexandru Sutu.

1883-11-01   Poetul, insotit de vechiul prieten Alexandru Chibici Revreanu, este trimis la Viena, la Institutul de la Ober-Dobling al doctorului Oberstein.

1883-11-25   Veronica afla ca Eminescu se simtea foarte rau si este internat la sanatoriu. Pentru ca nu avea bani iar pensia de pe urma sotului ei, Stefan Micle, inca nu se aprobase ii scrie o scrisoare lui Mihail Kogalniceanu cerandu-i sa o ajute sa vina in vizita la Eminescu.

1883-12-01   La Editura Socec, sub ingrijirea si cu prefata lui Titu Maiorescu, apare volumul Poesii – primul si singurul volum publicat in timpul vietii poetului. Publicarea se face in lipsa poetului, plecat din tara. Poesiile se bucura de un mare succes si ii construiesc lui Eminescu o imagine de poet care ridica iubirea la rang de arta. Cu disponibilitati intelectualem cerebrale vizibil diminuate, in pofida periodicelor reveniri la starea de luciditate, Eminescu nu va mai scrie decat cateva pagini de publicistica.

1884   Moare Gheorghe Eminovici, tatal poetului.

1884   Boala lui Eminescu da semne de ameliorare.

1884   Apare poezia Diana in Covorbiri literare.

1884   I se publica poezia Din noaptea in revista Familia.

1884-02-01   Insotit de prietenul Chibici Revreanu, pleca intr-o calatorie prin Italia : viziteaza orasele Florenta si Venetia.

1884-04-07   Eminescu vine la Iasi pentru a se reface . Terminase tratamentul medical la Ober -Dobling, si dupa o scurta sedere in Bucuresti, dorise sa se intoarca acasa, in orasul dragilor amintiri. Veronica il va astepta la gara. Va sta in gazda la Miron Pompiliu. Veronica ii trimisese bucate si il astepta sa vina in vizita. Eminescu promitea insa … nu venea.

1884-10-03   Este numit bibliotecar la Biblioteca Centrala din Iasi. Avea si ore la Scoala Comerciala, predicand Statistica si Geografia.

1884-12-06   Mihai , coborand din trasura, isi rupe piciorul in preajma locuintei din mansarda anexei hotelului Romania.

1884-12-20   Este internat la Spitalul Sf. Spiridon, de catre Miron Pompiliu. Este vizitat de prieteni dragi. Seara, dupa plecarea musafirilor si a doctorului Ludovic Russ, Veronica mergea sa-l vada , sa-i aduca ceva bun de mancare si sa-i usureze chinul noptii si a durerilor.

1884-12-25   Noaptea de Craciun au petrecut-o aproape pe toata impreuna, Veronica plangand alaturi de Mihai nefericirea lor. Seara, a revenit insotita de aceatsa data de fetele ei care au venit sa-l colinde pe badia Mihai . Veronica nu le-a ascuns sentimentele fata de Eminescu fetelor ei , manifestandu-si dorinta ” ca fetele mele sa le citeasca, atunci cand nu voi mai fi in viata pentru a cunoaste mai bine firea si caracterul mamei lor”. A discutat cu ele si posibilitatea aducerii poetului acasa insa le era frica din cauza bolii

1885   Apare a doua editie a volumului de Poezii.

1885   In revista Convorbiri literare apare poezia Sara pe deal.

1885-06-01   Petrece vara la Liman, langa Odesa.

1885-09-01   Lui Mihai Eminescu i se incredinteaza postul de sub bibliotecar la Biblioteca Universitatii din Iasi

8.Ultimii ani

1886   In revista Convorbiri literare apare poezia La steaua

1886   Ii mai sunt publicate poeziile : Egipetul, Fat-Frumos din tei, Venetia, Mai am un singur dor, Kamadeva.

1886-03-01   Starea de sanatate a lui Eminescu se inrautateste . I se facea rau pe strada, pierdea cumpatul si-si spunea cu glas tare gandurile.

1886-05-14   Speriat, Miron Pompiliu il informeaza pe Titu Maiorescu despre aceste purtari ale poetului. Veronica este si ea ingrijorata si il va ajuta cu bani

1886-10-01   Boala recidiveaza. Poetul este internat la ospiciul de la Manastirea Neamt, administrat de Epitropia Sf. Spiridon si unde ” serviciul medical lasa mult, chiar foarte mult de dorit, de vreme ce medicul Spitalului din Targu Neamt , nu venea nici macar o data pe saptamana dupa cum era obligat. Datorita acestui nenorocit sistem , nevinovatii nefericiti, a caror ingrijire reclama poate cea mai sfanta si devotata solicitudine medicala, gasesc la ospiciul de la Neamt nu un loc de vindecare, ci un locas de tortura, si tocmai in megiesia manastirii, locas de ingaduinta, blandeta, bunatate si jertfa (…) vindecarea unui alienat de la acest ospiciu era o minune (Bucur)

1887   Eminescu ii scrie, de la Manastirea Neamt, lui Alexandru Vlahuta care vroia sa-i vina in ajutor deschizand o lista de subscriptie ” Draga Vlahuta, nu te pot incredinta indestul cat de odioasa e pentru aceasta specie de cersetorie, deghizata sub numele de subscriptie publica, recompensa nationala etc. E drept ca n-am bani, dar aceasta e departe de a fi un motiv pentru a intinde talgerul in public. Te rog dar sa desistezi cu desavarsire de la planul tau, oricat de bine intentionat ar fi, de-a face pentru mine apel la public. Mai sunt destule alte mijloace onorabile pentru a-mi veni in ajutor, iar cel propus de voi e desigur cel mai urma la care as avea vreodata recurs “.

1887   Paraseste ospiciul si se duce la Botosani, la sora sa Harieta. ” Trecea pe stradele Iasului un om greoi, gros, cu mustatile rase, rau imbracat, impiedicat in miscari, care-si smulgea firele de par de pe fata si apuca de turnure pe femeile care-i placeau. Multi se tineau de dansul – Doamne iarta-i! – distrandu-se. Noi intoarcem capul de la el, cum l-ai intoarce de la trupul neinsufletit, ajuns hidos prin impia descompunere a unei fiinte respectate si iubite. In Botosani intra apoi, asteptat de o seama de lume, langa Harieta , nici trista, nici vesela, ci nemiscata in alba ei figura linistita, acelasi om gros, fara varsta, pe buza de sus a caruia se desfacea acum o mustata groasa neagra. Acasa la el veneau acum des prietenii, ca sa afle vesti, care ajungeau pe urma in presa. Odata, langa piata cea mare, il intalnii, tarandu-si picioarele bolnave, cu ochii pironiti in jos. S-a uitat lung la acela care-i salutase geniul, ca si cum n-ar fi fost la mijloc ceata nenorocirii, si apoi picioarele bolnave tarara mai departe pe acel care fusese Mihai Eminescu” (Nicolae Iorga) Orasul ii voteaza un ajutor de 120 lei lunar. Pleaca la baile din Halle. Parlamentul ii voteaza o pensie de 250 lei lunar.

1887-02-06   Ii apare Veronicai Micle placheta ei cu poezii, incredintata editurii I.Haimann. Primul exemplar l-a dedicat poetului ” Scumpului meu Mihai Eminescu, ca o marturisire de nestearsa dragoste”

1887-07-15   Merge la Botosani sa il vada pe Eminescu, care era in grija surorii sale Henrieta. Stia ca va fi primita cu raceala de Henrieta. Ca sa-i treaaca uritul ii chema cunostinte sa faca lecturi literare, Mihai citind o piesa de teatru, la care lucra, iar ea servind musafirii cu ceai. Henrieta avea sa spuna despre Veronica ca ” mare nenorocire a fost femeea asta pe capul lui Mihai si se vede ca s-a pus sa-l scoata din capete”. Veronica era suparata de fiecare data cand pleca de langa Mihai si ” nu l-a parasit pana la sfarsitul vietii, aratandu-i aceeasi dragoste”

1888   Reincepe sa publice, in gazete, semnand cateva articole in Romania libera si in proapatul ziar infiintat, Fantana Blanduziei.

1888   Iacob Negruzzi cere, in Camera Deputatilor, acordarea unei pensii viagere poetului ” Domnilor, sunt insarcinat din partea unui foarte mare numar de cetateni din deosebite parti ale tarei sa depun o petitiune pe biroul acestei Onor. Camere, prin care se roaga ca sa se acorde un ajutor viager nenorocitului poet national, Mihai Eminescu. Domnilor, precum va este cunoscut tuturor, Eminescu, unul din talentele noastre poetice cele mai mari, se gaseste astazi lovit de o boala grea si cumplita, si in acelasi timp in cea mai mare saracie (…) cu totii sa ne unim si sa venim cat mai curand in ajutorul lui Eminescu, care nu este nici al maioritatei, ci al tuturor romanilor ”

1888   La Socec apare a treia editie a volumului de Poezii.

1888-04-01   Se reintoarce la Bucuresti, alaturi de Veronica Micle.

9. Sfarsitul

1889-02-03   Mihai Eminescu sufera un alt soc, prietenii il internau in spitalul Marcuta.

1889-03-03   Mihai Eminescu este mutat de la Spitalul Marcuta la Caritatea. Starea nenorocitului poet Eminescu se agraveaza. Alexandru Vlahuta care il intalneste in aceasta perioada isi va aminti ” Era de-o tristeta si de-o melancolie sfasietoare, bland ca si-nainte, dar silnic la vorba, vecinic dus pe ganduri si lipsit de orice vointa. Avea deplina aducere aminte a oamenilor, a lucrurilor s-a tuturor intamplarilor din urma. Ma-ntreba cu interes de cunoscutii lui din Bucuresti, s-arata o nespusa mila pentru cei saraci. Apoi iar, ca si cum si-ar fi adus aminte de-o nenorocire mare, se scufunda in ganduri, si nu mai spunea nemic cate-o jumatate de ceas. Numai isi ridica ochii din cand in cand, si impreunandu-si mainile ofta de ne-neca plansul < Of, Doamne, Doamne … > Si iar punea ochii in pamant si tacea. Avea convingerea puternica ca e pierdut, ca pentru el nu mai e chip de trait si ca intr-o zi are sa moara de foame. Ideea ca n-are cu ce trai il chinuia si zi si noapte. De multe ori mi-a spus, bland, incet, c-un glas ce parea ca vine dintr-o alta lume < Tare as vrea s-a adorm, si sa nu ma mai destept> ”

1889-06-15   Mihai Eminescu se stinge din viata. Veronica Micle scrie poezia dedicata lui Mihai Eminescu si care este intitulata Raza de luna, o poezie de ramas bun. Va fi publicata in ziarul Romania din 20 iunie.

1889-06-17   In dupa-amiaza zilei de sambata, la orele 18, cortegiul insotit de un numar mare de studenti , gazetari si prieteni, in fruntea carora se aflau primul-ministru Lascar Catargiu, Titu Maiorescu, M. Kogalniceanu, Th. Rosetti, Aug. Laurian si altii porneau cu durere spre Cimitirul Bellu, unde poetul national avea sa-si doarma somnul de veci. La inmormantare aveau sa participe nu numai cunoscuti si colaboratori dar si o “Doamna in cupeu ” care ii va aduce poetului , asezand pe pieptul fara suflare , o cununa de flori de nu ma uita. Aceasta era Veronica si pentru ca toata lumea ii intelegea durerea va fi denumita “Doamna din Moldova”. ” O ploaie marunta pica din cerul peste tot acoperit de nouri. Pe drum, in dreptul Universitatii si la mormant se tinusera cuvantari indurerate si banale, dupa care, pe inserate, cosciugul fu coborat in groapa, intre un tei si un brad” (George Calinescu)