Max Planck, fizician german, laureat al Premiului Nobel. S-a nascut la 23 aprilie 1858 si a murit in 1947.

Max Planck a fost un fizician german și unul dintre pionierii fizicii cuantice. Este considerat fondatorul teoriei cuantice și a câștigat Premiul Nobel pentru Fizică în 1918 pentru descoperirea energiei cuantice.

Planck a fost născut în Kiel, Germania, și a urmat o carieră academică de succes. A devenit profesor universitar și a ocupat diverse poziții de prestigiu în cadrul universităților germane.

Contribuția sa cea mai importantă a fost dezvoltarea conceptului de cuantă. În 1900, în încercarea de a explica radiația corpului negru, a propus că energia electromagnetică nu este emisă sau absorbită într-o manieră continuă, ci în cantități discrete numite cuante. Aceasta a revoluționat înțelegerea științei fizice și a deschis calea către dezvoltarea teoriei cuantice.

Lucrările lui Planck au influențat o generație de fizicieni, inclusiv Albert Einstein. Teoria sa a avut implicații profunde asupra înțelegerii lumii subatomice și a contribuit la dezvoltarea unor concepte cheie precum particulele elementare și dualitatea undă-particulă.

Planck a fost un om de știință dedicat și un susținător al metodei științifice riguroase. A căutat întotdeauna să exploreze și să înțeleagă lumea într-un mod precis și rațional. Munca sa în domeniul fizicii cuantice a deschis noi perspective în știință și a marcat începutul unei ere noi în fizică.

Moștenirea lui Max Planck în fizică și știință este uriașă. Contribuțiile sale majore au pavat drumul pentru dezvoltarea ulterioară a teoriei cuantice și a schimbat fundamental modul în care percepem și înțelegem natura realității. Planck a fost unul dintre cei mai mari gânditori ai secolului al XX-lea și un exemplu al curiozității și perseverenței științifice.