Dintre toate, unele sunt stridente, suparatoare, altele foarte placute, ii inveselesc, ii destind cei ce le asculta.
Pe cele placute, oamenii au incercat sa le reproduca. Obiectele de care s-au folosit pentru obtinerea acestor sunete au devenit primele instrumente muzicale.
Oamenii au observat apoi, ca aceleasi obiecte, din cauza diferentelor de volum, lungime, grosime, emiteau sunete diferite. Oare de ce? Explicatia a fost data prin tot felul de experiente. Dupa multe stradanii au aflat ca procesele de emitere si propagare a sunetelor au la baza unele fenomene fizice: intensitate, frecventa, rezonanta.
Exista carti vechi, cum ar fi: “Insemnari despre mestesuguri” in care se gasesc multe explicatii, exemplu: relatia dintre alcatuirea clopotului si intensitatea sau distanta de propagare a sunetului. Atunci cand clopotul este larg dar scurt, sunetul sau este sonor si patrunzator, dar nu se propaga departe; daca este stramt si lung, sunetul lui este limpede si armonios, iar distanta de propagare este mult mai mare.
Mai interesant este fenomenul de rezonanta, care-n antichitate provoca nedumerire, chiar uimire si teama, multi inclinand spre superstitii. Intr-una din cartile antichitatii “Zhuangzi” (o carte cu invatatura filozofica) se pomeneste de fenomenul de rezonanta al lautei: intr-o camera linistita, la acordarea istrumentului s-a ciupit o coarda si-au vibrat toate coardele.
S-au pastrat numeroase povesti interesante despre rezonanta. Spre exemplu: “Pe vremea dinastiei Tang, in orasul Luoyang, un calugar avea atarnat in incapere un gong de piatra in care batea adeseori ca sa se relaxeze. Intr-o zi a observat cu totul intamplator un fenomen ciudat; fara sa fi batut in gong, acesta a inceput sa rasune ceea ce l-a bagat in sperieti pe calugar, care s-a imbolnavit. Auzind toate acestea, un prieten de-al sau, a venit sa-l vada. Spirit iscoditor, atent la tot ce era in jurul sau, prietenul, cand a rasunat clopotul din curtea templului, a bagat de seama sa suna si gongul din camera calugarului. Misterul a fost astfel dezlegat. I-a spus calugarului sa-l invite a doua zi la masa si atunci ii va alunga boala din suflet. Calugarul a acceptat. A doua zi, dupa ce s-a ospatat si a baut pe saturate, prietenul a scos, fara graba o pila si s-a apucat sa pileasca gongul in cateva locuri. Dupa aceea gongul n-a mai sunat de la sine. Uimit, calugarul a intrebat care este rationamentul fenomenului. Prietenul i-a explicat ca initial gongul era construit in aceeasi tonalitate cu clopotul din curtea templului si de aceea rasuna odata cu el. Calugarul se lamuri brusc si boala ii disparu.”
Stapanirea cunostintelor fundamentale de acustica a dus la aplicarea lor in executia a tot felul de instrumente muzicale.
In China au fost descoperite in foarte multe locuri clopote muzicale antice. O forma cu totul deosebita intalnim la cele aduse la lumina zilei in provincia Hubei, districtul Sui, care seamana cu doua bucati de olane unite. Care sa fi fost rolul acestei conceptii singulare? Era de fapt un mijloc de prevenire a interferentei undelor sonore. Sunt date explicatii intr-o carte: “Insemnari din gradina Mengxi”: “Clopotele muzicale antice sunt toate turtite ca niste olane: daca clopotele sunt rotunjite, au sunetul prelung, daca sunt turtite, sunetul lor este scurt. Sunetul scurt este sacadat, cel prelung este melodios. Cand sunetele sunt scurte si sacadate, se produce dezordine si nu se realizeaza armonia. Oamenii au uitat mai tarziu toate acestea si au facut clopote rotunde, in care bateau cu repeziciune incat nu se mai putea deosebi sunetul clar de cel aspru. Ceea ce se numeste aici “sacadat” are sens de sunet scurt, iar “melodios” sens de sunet lung, astfel ca “scurt si sacadat” indica un ritm alert intr-o melodie rapida.
In acustica se considera ca tipul vibratiilor de clopot este similar cu al castanietelor. Cand clopotul este executat din doua bucati turnate in forma de olane, la intreruperea unei melodii nu mai poate fi vorba de producerea de perturbatii reciproce intre undele sonore.
Faptul dovedeste ca vechii chinezi, cu cel putin 700 de ani in urma, aplicau cunostinte de acustica in executia instrumentelor muzicale.
