Membru de onoare al Academiei și posesorul a numeroase titluri, Constantin Bălăceanu-Stolnici s-a stins din viață la locuința sa din București. Împlinise 100 de ani în iulie.
În inima cercetării medicale românești, numele Academicianului Constantin Bălăceanu-Stolnici strălucește ca o stea ghidă, marcând contribuții excepționale în domeniul sănătății și științei. Cu o carieră remarcabilă și o pasiune neobosită pentru medicină, el a modelat în mod profund direcțiile cercetării medicale din România, lăsând o amprentă durabilă asupra istoriei medicale a țării.
Tinerețea și Formarea Academică
Născut la începutul secolului XX, în anul 1928, în satul Bălăceani din județul Vâlcea, Constantin Bălăceanu-Stolnici și-a dezvoltat pasiunea pentru medicină încă din copilărie. Studiile sale au fost marcate de un efort constant de a se îmbunătăți și a înțelege mai bine complexitățile corpului uman. După absolvirea Facultății de Medicină din București, a continuat să-și perfecționeze cunoștințele în diverse domenii ale medicinei, atât în țară, cât și în străinătate.
Contribuții Remarcabile în Domeniul Endocrinologiei
Una dintre realizările cele mai semnificative ale lui Constantin Bălăceanu-Stolnici a fost contribuția sa majoră în domeniul endocrinologiei. El a jucat un rol esențial în dezvoltarea acestui domeniu în România, aducând noi perspective asupra diagnosticului și tratamentului afecțiunilor endocrine. Prin cercetările sale, a reușit să deslușească mecanismele complexe ale glandelor endocrine și a contribuit la îmbunătățirea vieții pacienților cu afecțiuni hormonale.
O Viață Dedicată Învățământului și Cercetării
Academicianul Bălăceanu-Stolnici nu s-a limitat doar la cercetare, ci și-a dedicat o mare parte din carieră educației medicale. A fost un mentor pentru numeroși tineri medici și cercetători, împărtășindu-și cunoștințele și experiența sa vastă. A ocupat diverse funcții în învățământul medical, contribuind la formarea unei noi generații de profesioniști medicali în România.
Moștenirea Academicianului Constantin Bălăceanu-Stolnici
Moștenirea academicianului Constantin Bălăceanu-Stolnici este una vastă și diversificată. Prin contribuțiile sale în cercetare, educație și gestionarea sistemului medical, el a reușit să deschidă noi orizonturi pentru medicina românească. Numeroasele sale publicații științifice, conferințele internaționale și colaborările cu cercetători din întreaga lume au adus România în lumina reflectoarelor în comunitatea medicală globală.
Astăzi, numele Constantin Bălăceanu-Stolnici rămâne sinonim cu excelența în cercetarea medicală. El a fost un adevărat pionier în domeniul sănătății și a lăsat în urmă o amprentă imensă care continuă să inspire și să ghideze generațiile viitoare de medici și cercetători.
Academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici este un exemplu elocvent al devotamentului față de medicină și cercetare. Contribuțiile sale au modelat în mod semnificativ peisajul medical din România și au inspirat oameni din întreaga lume să urmărească excelența în domeniul medical. Astăzi, îi aducem un sincer omagiu pentru moștenirea sa de neuitat în medicină și știință.
Constantin Bălăceanu-Stolnici s-a născut la 6 iulie 1923, la Bucureşti, conform site-ului www.aosr.ro.
A absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti, în 1947. În 1968, a obţinut titlul de doctor în ştiinţe medicale, potrivit volumului “Membrii Academiei Române. Dicţionar” (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003). A desfăşurat o importantă activitate didactică la catedrele de Anatomie şi Neurologie ale Institutului de Medicină din Bucureşti (1947-1952). A lucrat la clinicile neurologice ale spitalelor “Colentina” “Dr. I. Cantacuzino”, “Gh. Marinescu” (1949-1974).
Din 1974 până în 1993, a lucrat la Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie, unde a ocupat succesiv sau concomitent funcţiile de şef de secţie, şef de clinică, medic consultant, şef al grupului sanitar – antiepidemic, director. A fost şef al Serviciului Metodologic de Neurologie şi Neurochirurgie şi consilier pentru problemele respective în cadrul Ministerului Sănătăţii. Între anii 1991-1993, a fost preşedinte al Colegiului de disciplină al personalului medico – sanitar din România.
A fost profesor suplinitor la Catedra de cibernetică generală a Facultăţii de Filosofie a Universităţii Bucureşti. De asemenea, a fost profesor şi prorector al Universităţii Ecologice, unde a predat cursuri de geriatrie, neuropsihologie şi istoria culturii, precum şi profesor asociat la Universitatea din Newcastle-upon-Tyne (Anglia), Universitatea Pontificală din Porto Alegre (Brazilia), Universidad Internacional Menéndez Pelayo din Santander (Spania), Academia Medicală Cataloneză din Barcelona (Spania), Colegiul de Medicină din Paris (Franţa), notează site-ul www.aosr.ro.
Activitatea sa ştiinţifică s-a desfăşurat, cu deosebire, în domeniile neurologiei şi neurofiziologiei, neurooftalmologiei, neuroontologiei, gerontologiei, istoriei medicinii, dar şi în domeniile istoriei naţionale, genealogiei şi heraldicii, precum şi în cel al ciberneticii şi teoriei generale a sistemelor. Este, de altfel, primul care a introdus în România conceptele şi metodele ciberneticii în domeniului neurofiziologiei, iar contribuţiile sale îl situează printre pionierii în domeniu pe plan mondial.
Lucrările sale au fost apreciate drept fundamentale pentru dezvoltarea neurociberneticii şi psihociberneticii, precum şi pentru analiza cibernetică a limbajului: “Cibernetica” (1967), “Elemente de neurocibernetică” (1967), “Les fondements cybernetiques de l’activite nerveuse” (1971, apărută şi în limba portugheză, 1974), “Personalitatea umană – o interpretare cibernetică” (1972) ş.a.
Rezultatele cercetărilor sale se concretizează în numeroase monografii, mai multe capitole incluse în tratate şi monografii, peste 300 de studii publicate în ţară şi în străinătate, singur sau în colaborare, între care amintim: “Elemente de anatomie şi fiziologie a sistemului nervos”, “Elemente de neurocibernetică” (1967); “Personalitatea umană – o interpretare cibernetică” (1972); “Neurogeriatria” (1984); “Tratat de geriatrie practică” (1998), “Neuropsihologia postmodernistă” (2000), “Structuri centrale ale sistemului nervos” (2001). Acestora li se adaugă şi lucrări cu caracter cultural larg, dintre care amintim: “Dialoguri despre cele văzute şi nevăzute” (1994), “Saga baronilor du Mont” (1994), “Introducere în studiul Kabbalei” (1996), “Cunoaştere şi ştiinţă” (1997), “Saga Bălăcenilor” (2001), “Incursiune în antropologia sufletului” (2003), “Kabbala, între gnoză şi magie” (2004), “Antropogeneza şi geneza culturii” (în colaborare cu Ligia Apăvăloae) (2006), “Incursiune în antropogeneză” (2006), “Genetica generală şi a comportamentului” (2008).
Este membru de onoare al Academiei Române din 10 noiembrie 1992, precum şi director onorific al Institutului de Antropologie “Francisc I. Rainer” al Academiei Române, potrivit site-ului Academiei Române.
În 1998 a fondat, alături de un grup de personalităţi liberale româneşti, Asociaţia Română pentru Libertate şi Dezvoltare.
Este membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din România, al Societăţii de Neurologie şi Neurochirurgie, al Societăţii de Gerontologie, al Comisiei de Cibernetică Medicală, al Grupului român de lingvistică aplicată, al Societăţii Franceze de Neurologie, al Institutului de Psihiatrie “R. Collaut” din Madrid, al Societăţii Spaniole de Neurologie “Phronesis”, al Societăţii Braziliene de Cibernetică, al Societăţii Mondiale de Cibernetică şi Sisteme Generale cu sediul la Londra, al Societăţii Internaţionale de Cibernetică cu sediul la Neapole, al Asociaţiei Americane de Cibernetică, al Societăţii Franceze de Înalte Studii etc. Este membru al Adunării Naţionale şi al Consiliului Naţional al Bisericii Ortodoxe Române, preşedinte al Societăţii Ateneul Român, preşedinte de onoare al Universităţii Ecologice din Bucureşti, efor testamentar al Aşezămintelor Brâncoveneşti ş.a.
Este, de asemenea, preşedintele Centrului Internaţional Antidrog şi pentru Drepturile Omului (CIADO). Agenţia Naţională Antidrog (ANA) a organizat la 12 decembrie 2018 reuniunea anuală a Consiliului Ştiinţific al ANA, prilej cu care Constantin Bălăceanu-Stolnici a fost ales preşedinte de onoare al Consiliului Ştiinţific al ANA. A fost reales preşedinte de onoare al Consiliului Ştiinţific al ANA la 9 decembrie 2022.
La 20 octombrie 2017, acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici şi-a lansat al treilea volum de proză memorialistică, intitulat “Amintiri… Vacanţele mele în vremurile bune de altădată”, în cadrul unei festivităţi organizate în Aula Magna a Universităţii “Andrei Şaguna” din Constanţa.
La 1 decembrie 2017, acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici a primit “Cheia Oraşului Bucureşti”, precum şi o diplomă de excelenţă din partea primarului general al Capitalei, Gabriela Firea. I-a fost conferit titlul de Cetăţean de onoare al Municipiului Bucureşti, potrivit unui proiect adoptat în şedinţa din 7 septembrie 2020 a Consiliului General al Capitalei.
Academia Română a găzduit, la 7 decembrie 2018, lansarea volumului “Educaţia la Centenar. Idei. Instituţii. Personalităţi”, o retrospectivă analitică a sistemului de învăţământ românesc sub influenţa evenimentelor istorice naţionale şi europene din ultima sută de ani, un volum alcătuit prin contribuţia a 61 de cadre didactice din mediul academic şi specialişti din diverse domenii, între care se numără şi dr. Constantin Bălăceanu-Stolnici.
Constantin Bălăceanu-Stolnici a fost decorat cu Ordinul Naţional “Steaua României” în grad de Cavaler (2003), cu “Crucea Patriarhală” şi “Crucea Moldavă”, cu Meritul Maltez în grad de Ofiţer, este laureat al “Marelui Premiu” al Societăţii Franceze de Sinteze Înalte, precum şi Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi din ţară, potrivit site-ului www.aosr.ro.
