Dimitrie Cantemir afirma acum trei sute de ani ca daca muntele acesta ar fi intrat in basmele celor vechi, ar fi ajuns tot atat de vestit ca Olimpul, Pindul sau Panaziasul.

Argumente ce atesta prioritatea Duraului: cadrul natural extraordinar, vecinatatea imediata cu istoria, fie ea crampeie de istorie medievala si moderna, dar si un episod glorios de istorie contemporana: construirea hidrocentralei de la Bicaz, al carei lac de acumulare masoara in lungime 35 km. La numai cativa pasi de comuna Ceahlau, hotelurile Dura, Bradul, Cascada, Cabana Bistrita, nume simbolice, suferind de elemente de toponemie locala, risipite prin paduri ca un evantai deschis, la capatul unui amfiteatu natural, tranformat in timpul verii intr-o poiana insorita si odihnitoare, iar iarna intr-o admirabila partie de ski.

Legenda: “Pe cand traia Alexandru cel Bun l-a luat capitan in oastea lui pe Budu. Turcii l-au ucis in lupta si el s-a tansformat in stana de piatra aproape de curtile sale de pe Ceahlau, azi Turnul lui Budu”. Langa Turnul lui Budu s-a depanat apoi povestea Dochiei, frumoasa fiica a regelui Decebal, a Dorobantului si a Panagheei.

Valul legendelor plutea cu aer de taina si peste locurile de sub piciorul Humariei, iar “Palatul cnejilor” apare si prin ruinele unei curti boieresti, intarita cu ziduri groase, in spatele carora au locuit aievea personaje reale, incepand cu acel Gheorghe Hatmaru, fratele lui Vasile Lupu si ajungand pana la cnejii Catacuzini si la numerosii oaspeti ai acestora, unul dintre ei fiind Alexandre Dumas – tatal.

La Durau legatura cu trecutul se impleteste in silueta, modesta ca proportie, a unui monument de arhitectura de la inceputul secolului XVIII, pictat mai tarziu de mana maiastra a lui Nicolae Fonita. Au rasarit astfel pe pereti chipuri de oameni ce pun in lumina specifice tipologii locale; tarani imbracati ca pe Valea Bistritei, framantati de o bogata viata interioara.

Alaturi de Fonita, atrasi de farmecul inegalabil al Duraului, au fost Caragiale, Delavranea, Vlahuta, Gheorghe Panu, Emil Garladeanu si statornicul admirator al Ceahlaului, Mihail Sadoveanu.

Privind de la inaltimea de 800 m deasupra nivelului marii, intelegem atitudinea pe care si-a harazit-o Duraul – “Splendida panorama a muntelui rege”. In lumina asfintitului, Panaghia si Toscul isi profileaza contururile poleite cu pulbere de aur pe cupola de aur a cerului.

Brina Ocolasului Mare, Turnul lui Budu, cabana Fantanele, cusma Dorobantului, cabana Dochia, varful Toaca (de amintit frumosul rasarit de soare descris de Sadoveanu de pe acest varf), sunt doar cateva elemente componente ale maretiei Duraului, Ceahlaului!

Domnica Ioana

Practic in 2014 lunile mai, iunie, august si septembrie au fost cele mai calde luni inregistrate vreodata de la inceputul masurarii temperaturilor.

Astfel, urmare a multor cercetari, s-a elaborat o teorie stiintifica potrivit careia viata n-a existat intotdeauna pe pamant, ci a aparut atunci cand s-au creat conditii favorabile – biochimisti A.J. Oparin si J. B. Haldane.

Ulterior acesta teorie s-a completat cu rezultatele obtinute in domeniul geneticii.

Existenta materiei vii pe pamant este legata de prezenta a doua grupe mari de substante: proteinele si acizii nucleici.

Cum au luat nastere aceste substante:

1. In prima etapa

Cu miliarde de ani in urma, atmosfera Pamantului era bogata in hidrogen, metan , amoniac, apa si saraca in bioxid de carbon si oxigen liber. Sub influenta radiatiilor solare, a descarcarilor electrice, a variatiilor de temperatura s-au sintetizat o seama de substante organice ca: aminoacizii, bazele azotate, acizii organici, acizii grasi, zaharuri, respective, in apele Oceanului Primitiv si a apelor interioare, o adevarata supa organica.

2. Etapa a II-a

Atmosfera se imbogatea in oxigen care se transforma in ozon, care absorbea radiatiile ultraviolete, cele mai importante surse de energie devenind lumina vizibila si caldura. Legaturile peptidice dintre aminoacizi si proteine simple (protenoizi) duc la substante organice ca: nucleotide, polifosfati, porfirine, pigmenti.

3. Etapa a III-a – sinteza proteinelor propriu-zise si a polinucleotidelor, mai intai neenzimatic si apoi catalizate de enzime.

Din interactiunea acizilor nucleici cu proteine s-au format complexe mai stabile, informatia genetica din acizii nucleici este translata in proteine – aparand in timp primul organism viu – care in esenta este un sistem de proteine a carui mentinere si continuitate depinde de informatia genetica din acizii nucleici.

In sprijinul acestor teorii s-au facut experimente astfel: Stanley Miller a supus amestecul gazos format din amoniac, metan, hidrogen si vapori de apa, substante care se presupune ca existau in atmosfera primara a Pamantului, unor descarcari electrice de 60000 volti, echivalente cu cele din timpul furtunilor. Dupa 8 zile s-a constatat aparitia diferitelor substante organice – aminoacizi, care intra in alcatuirea proteinelor si enzimelor. Prin polimerizarea aminoacizilor pot lua nastere pe cale abiogena, diferite proteine, care au rol esential in cadrul materiei vii.

In al doilea rand, in meteoritul Murchison, cazut in Australia in 1969, s-au identificat 18 aminoacizi diferiti, din care 6 se gasesc in proteinele normale. Originea lor s-a dovedit a fi extraterestra.

De asemenea, in spatiul cosmic au fost identificate 27 tipuri de molecule cu importanta biologica, cum sunt: apa, amoniacul, hidrogenul sulfurat, oxidul de carbon, cianul, metanolul, acidul formic.

Ca rezultat putem afirma ca Viata a aparut pornind de la substante organice simple, amintite mai sus, sintetizate pe cale biogena.

O caracteristica importanta a organismelor vii este existenta unui program genetic alcatuit din gene in care este codificata biochimic informatia necesara realizarii structurilor si functiilor lor.

Unitatea materiala a vietii consta in primul rand in existenta unor programe genetice inregistrate in moleculele de acizi nucleici, adevarati purtatori ai informatiei vietii.

Domnica Ioana

Enciclopedica.net

Va prezentam cateva imagini video din timpul erupţiei vulcanice surprinse cu ajutorul unei drone.

„Planta trăieşte în Bulgaria în habitate asemănătoare celor din sudul Dobrogei, deci este natural să apară și în Dobrogea, nu este introdusă și nu este o specie invazivă. Este probabil ca ea să fi existat dinainte, dar speciile din familia Orobanchaceae sunt ușor de confundat, de aceea probabil că a fost omisă. Este probabil ca, pe viitor, să mai fie găsite și alte specii din aceeași familie”, a declarat biologul Mátis Attila de la Societatea Ornitologică Română.

Aceste plante nu au clorofilă, sunt holoparazite – paraziți totali (spre deosebire de vâsc, care este un semiparazit, dat fiind că el preia doar apă și minerale de la copacii pe care se ataşează). Planta descoperită de Mátis Attila fură nutrienții de la specia gazdă prin organe speciale numite haustori – rădăcini adaptate să penetreze rădăcina gazdei și să transporte nutrienți și apă la lupoaie. Semințele ei sunt foarte mici și germinează numai în apropiere de rădăcina plantei gazdă. Specia descoperită de biologul de la SOR era atașată pe o altă plantă numită rușinătoare (Caucalis platycarpos).

Flora României cuprinde un număr impresionant de taxoni, peste 3.300 de specii şi peste 500 de subspecii.

Mai multe detalii despre Societatea Ornitologică Română gasiti aici