A încetat din viață George Bălăiță (17 aprilie 1935, Bacău – 16 aprilie 2017, București).
Absolvent al Facultății de Filologie, Universitatea din Iași (secția Limba şi literatura română), a lucrat ca profesor suplinitor, desenator tehnic sau instructor metodist. A debutat cu proză în „Luceafărul”, în 1960. Debutul editorial l-a reprezentat volumul de proze scurte tradiţionale Călătoria din 1964. Din 1964 a fost redactor, apoi redactor-şef adjunct al publicaţiei băcăuane „Ateneu”. În 1979 se mută la Bucureşti, unde a lucrat ca secretar al Uniunii Scriitorilor. A mai fost, în perioada 1980-1989, director al Editurii Cartea Românească. În 1980 a primit o bursă din partea Universităţii Iowa-City din S.U.A.
A mai publicat volumele de proză scurtă Conversând despre Ionescu (1966) şi Întâmplări din noaptea soarelui de lapte (1968), romanele Lumea în două zile (1975) şi Ucenicul neascultător (1977), şi culegerea de eseuri Gulliver în ţara nimănui (1994, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti). Cărţile scriitorului au fost traduse în limbile franceză, engleză, rusă, italiană, maghiară, sârbo-croată, germană, suedeză. George Bălăiţă a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1975) şi cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1977).
