Solstițiul de iarnă, momentul în care ziua „stă pe loc”

Solstițiul de iarnă din emisfera nordică, care are loc anual în jurul datei de 21 decembrie, marchează începutul iernii astronomice și aduce cu sine cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte din an. În această zi, durata luminii solare atinge minimul anual, iar întunericul domină mai mult ca oricând ciclul de 24 de ore.

Pentru București, solstițiul de iarnă înseamnă doar 8 ore și 50 de minute de lumină naturală, în timp ce noaptea ajunge la 15 ore și 10 minute. În 2025, fenomenul are loc duminică, 21 decembrie, la ora 17:03, potrivit datelor astronomice.

De ce apare solstițiul de iarnă

Solstițiile și echinocțiile sunt rezultatul mişcării Pământului în jurul Soarelui și al înclinării axei terestre cu 23,4 grade față de planul orbitei. Această înclinare face ca, pe parcursul anului, emisferele nordică și sudică să primească cantități diferite de lumină solară.

În perioada septembrie–martie, emisfera nordică este înclinată mai departe de Soare, ceea ce duce la scurtarea zilelor și la instalarea toamnei și iernii. La solstițiul de iarnă, Soarele se află la punctul cel mai jos pe cer pentru emisfera nordică, „urcând” la amiază la doar 21° deasupra orizontului la latitudinea României.

În același timp, în emisfera sudică, solstițiul de iarnă pentru nord marchează începutul verii astronomice, cu zile mai lungi și nopți mai scurte.

Ce înseamnă, de fapt, solstițiul

Cuvântul „solstițiu” provine din latină: sol (soare) și sistere (a sta pe loc), sugerând ideea că, timp de câteva zile înainte și după acest moment, traiectoria aparentă a Soarelui pe cer pare să nu se mai modifice. Schimbările de înălțime la amiază sunt atât de mici, încât Soarele pare „înghețat” pe cer.

După solstițiul de iarnă, zilele încep să crească treptat, iar nopțile să se scurteze, proces care continuă până la solstițiul de vară, din jurul datei de 21 iunie.

Solstițiul de iarnă în istorie și tradiții

De-a lungul mileniilor, solstițiul a fost un reper esențial pentru numeroase civilizații. Monumente celebre precum Stonehenge din Anglia sau Piramidele de la Giza par aliniate cu mișcările Soarelui în jurul solstițiilor, demonstrând importanța acestor momente pentru culturile antice.

Vechii romani marcau solstițiul de iarnă prin Saturnalia, o sărbătoare a luminii, a darurilor și a bucuriei colective. În emisfera sudică, civilizația incașă celebra Inti Raymi, un festival dedicat zeului Soarelui, care simboliza renașterea luminii.

Și în spațiul românesc, numeroase obiceiuri de iarnă, colindele și ritualurile de protecție și belșug sunt legate simbolic de acest moment al anului, când întunericul atinge apogeul, dar lumina începe să revină.

Solstițiul și semnificația sa simbolică

Din punct de vedere astrologic, solstițiul de iarnă marchează intrarea Soarelui în zodia Capricornului, asociată cu seriozitatea, responsabilitatea, reflecția și planificarea. Este o perioadă favorabilă stabilirii de obiective, reorganizării și pregătirii pentru un nou început.

Dincolo de explicațiile științifice, solstițiul de iarnă rămâne un simbol al echilibrului dintre lumină și întuneric, al speranței și al revenirii treptate a zilelor mai luminoase.

Solstițiul de iarnă ne amintește că, chiar și în cea mai întunecată perioadă a anului, schimbarea este deja în curs. De la acest moment înainte, lumina câștigă treptat teren, iar ciclul naturii își urmează ritmul constant. Este un prilej de reflecție, de liniște și de pregătire pentru reînnoirea care va veni odată cu primăvara.

În noaptea de 20 spre 21 octombrie 2025, cerul va oferi un spectacol fascinant: maximul curentului de meteori Orionide, potrivit Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din București. În condiții ideale de vizibilitate, pasionații de astronomie pot vedea până la 20 de „stele căzătoare” pe oră, un fenomen care marchează unul dintre cele mai frumoase momente astronomice ale toamnei.

🌌 Ce sunt Orionidele?

Orionidele sunt unul dintre cei mai cunoscuți curenți de meteori, activi în fiecare an între 2 octombrie și 7 noiembrie, atunci când Pământul traversează marginea exterioară a norului de particule lăsat în urmă de celebra cometă 1P/Halley.

Atât cometa Halley, cât și planeta noastră orbitează Soarele pe traiectorii eliptice, intersectându-se de două ori pe an. Astfel, în luna mai putem admira Eta Aquaridele, iar în octombrie – Orionidele, care oferă un spectacol nocturn unic, potrivit Agerpres.

⭐ De unde vine numele Orionidelor?

Denumirea lor provine de la constelația Orion, una dintre cele mai luminoase și ușor de recunoscut pe cerul de toamnă. Meteorii par să radieze din zona constelației, de unde și numele „Orionide”.

Potrivit astronomilor, punctul radiant (zona aparentă de origine a meteorilor) se află în apropierea stelei Betelgeuse, gigantul roșu care marchează umărul stâng al vânătorului Orion.

🕛 Când și cum pot fi observate cel mai bine?

Specialiștii recomandă observarea după miezul nopții și până la răsăritul Soarelui, interval în care constelația Orion urcă deasupra orizontului.

📍 Locul ideal de observație: zonele din afara orașelor mari, departe de poluarea luminoasă.
🌤️ Condiția esențială: un cer senin și lipsa Lunii în fază luminoasă.

Deși în acest an maximul este estimat pentru noaptea de 20 spre 21 octombrie, meteorii pot fi văzuți într-un număr mai mic și în nopțile dinainte și de după această dată, conform International Meteor Organization (IMO).

💫 Ce face Orionidele speciale?

Orionidele sunt cunoscute pentru meteorii lor rapizi și strălucitori, care pot lăsa în urmă „trenuri” luminoase — dâre de gaze incandescente ce persistă pe cer câteva secunde sau chiar minute.

Unii dintre acești meteori devin bolizi – adevărate „mingi de foc” care pot exploda spectaculos în atmosferă, uneori fragmentându-se în mai multe bucăți, oferind un spectacol comparabil cu artificiile naturale.

🔭 Recomandări pentru pasionați

• Alegeți o zonă rurală sau un deal cu vizibilitate deschisă spre est;

• Nu este nevoie de telescop – fenomenul este vizibil cu ochiul liber;

• Luați cu voi o pătură, haine groase și răbdare – privitul cerului e o experiență de relaxare în sine;

• Lăsați ochii să se adapteze la întuneric (10–15 minute fără lumină puternică).

🌠

Noaptea de 20 spre 21 octombrie 2025 aduce un spectacol ceresc de neratat – Orionidele, mesagerii cometei Halley, revin pentru a lumina cerul de toamnă. Cu până la 20 de meteori pe oră, privirea spre constelația Orion poate oferi o experiență magică, un moment de legătură între Pământ și cosmos.

Astronomii care utilizează Telescopul Spațial Hubble au făcut o descoperire remarcabilă: o pitică albă – miezul extrem de compact al unei stele muribunde – pare să fi „înghițit” o lume înghețată asemănătoare planetei pitice Pluto. Observațiile, publicate în revista Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, au implicații majore pentru înțelegerea existenței planetelor locuibile dincolo de sistemul nostru solar.

Ce este o pitică albă?

Piticele albe sunt nucleele rămase ale stelelor care au avut până la opt ori masa Soarelui. După ce își epuizează combustibilul, aceste stele se prăbușesc sub propria gravitație, eliminând straturile exterioare și lăsând în urmă un obiect compact, cu dimensiuni comparabile cu ale Pământului, dar cu o masă uriașă. Soarele însuși își va încheia existența ca pitică albă, peste miliarde de ani.

Pitica albă observată se află la 255 de ani-lumină distanță, în Calea Lactee. Deși are doar 57% din masa Soarelui, este de 190.000 de ori mai masivă decât Pământul.

O lume asemănătoare cu Pluto, devorată

Analiza datelor obținute cu instrumentul Cosmic Origins Spectrograph de pe Hubble a dezvăluit o cantitate neobișnuit de mare de azot pe suprafața piticei albe – un indiciu că obiectul absorbit a fost bogat în gheață, similar planetei pitice Pluto.

„Pitica albă a acumulat probabil fragmente din crusta și manta unei lumi înghețate asemănătoare cu Pluto”, explică Snehalata Sahu, cercetător postdoctoral la Universitatea Warwick și autor principal al studiului. Gravitația intensă a stelei ar fi sfărâmat corpul înghețat și l-ar fi atras treptat spre suprafața sa.

Rata de acumulare a materialului este uluitoare: echivalentul masei unei balene albastre adulte prăbușindu-se pe pitica albă în fiecare secundă, un proces care continuă de cel puțin 13 ani.

De ce este descoperirea importantă?

În sistemul nostru solar, corpurile înghețate – comete, planete pitice și obiecte transneptuniene – au jucat un rol esențial în livrarea apei și a compușilor organici pe Pământ, ingrediente fundamentale pentru apariția vieții.

Detectarea unor corpuri similare în jurul altor stele demonstrează că și în alte sisteme planetare pot exista rezerve de apă și materiale organice, crescând probabilitatea dezvoltării unor medii locuibile.

„Astfel de observații confirmă faptul că materia primă necesară pentru viață nu este unică sistemului nostru solar, ci poate fi răspândită în întreaga galaxie”, subliniază cercetătorii.

Această descoperire nu doar că oferă o privire fascinantă asupra modului în care piticele albe interacționează cu resturile planetare, dar întărește și ipoteza că viața ar putea apărea și în alte colțuri ale universului. O lume asemănătoare cu Pluto, absorbită de o stea muribundă, ar putea fi cheia înțelegerii originii și distribuției apei și a elementelor vitale pentru viață dincolo de Pământ.

O eclipsă parțială de Soare va avea loc sâmbătă, 29 martie 2025, și va fi vizibilă și din România, potrivit Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”. Deși acoperirea Soarelui va fi minimă, fenomenul rămâne unul spectaculos pentru pasionații de astronomie.

Unde și când va fi vizibilă eclipsa?

Eclipsa va putea fi observată în special din vestul și nord-vestul țării, dar durata și gradul de acoperire a Soarelui vor fi foarte reduse:

• Momentul de început: Aproximativ ora 13:00

• Punctul maxim al eclipsei: În jurul orei 13:20

• Sfârșitul fenomenului: Aproximativ 13:40

Cel mai bine, eclipsa se va vedea în zona orașului Satu Mare, unde discul solar va fi acoperit în proporție de 0,84%, iar fenomenul va dura aproximativ 39 de minute.

Cum poți observa eclipsa în siguranță?

Specialiștii avertizează că nu trebuie să privim direct către Soare fără protecție adecvată, deoarece acest lucru poate provoca leziuni severe ale ochilor. Iată câteva metode sigure pentru a observa eclipsa:

• Filtru de sudură verde, foarte închis la culoare (minimum gradul 14)

• Filtru Mylar, disponibil în magazinele de astronomie

• Ochelari speciali pentru eclipse, care blochează radiațiile nocive

‼️ NU folosiți ochelari de soare obișnuiți, sticlă afumată, CD-uri sau alte improvizații, deoarece acestea nu oferă protecția necesară.

De ce este important acest fenomen astronomic?

Eclipsele de Soare sunt evenimente astronomice rare și fascinante, oferind o oportunitate unică de a înțelege mai bine relația dintre Soare, Lună și Pământ. Chiar dacă această eclipsă va fi foarte slab vizibilă în România, ea face parte dintr-un ciclu astronomic complex și este un preambul pentru eclipsele viitoare, unele dintre ele mult mai spectaculoase.

Deși eclipsa parțială de Soare din 29 martie 2025 va fi vizibilă doar în vestul și nord-vestul României și va avea o acoperire redusă, fenomenul rămâne unul de interes pentru iubitorii de astronomie. Cu echipamentul potrivit și o locație bună, poți observa în siguranță această rară aliniere cosmică!