Category Archives: Literatura

Literatura

Han Kang, laureata Premiului Nobel pentru Literatură 2024: O voce poetică ce dezvăluie fragilitatea vieții umane

Han Kang Premiul Nobel pentru Literatura 2024În 2024, Premiul Nobel pentru Literatură a fost acordat scriitoarei sud-coreene Han Kang, în vârstă de 53 de ani, pentru contribuția sa remarcabilă la literatura contemporană. Comitetul Nobel a recunoscut-o pentru „proza sa poetică intensă, care confruntă traume istorice și expune fragilitatea vieții umane”, subliniind modul în care operele sale explorează suferința, trauma și complexitatea experienței umane. Prin acest premiu, Han Kang devine prima autoare sud-coreeană care primește prestigioasa distincție, deschizând un nou capitol în literatura mondială.

De la Gwangju la recunoașterea internațională

Născută în 1970, în orașul Gwangju din Coreea de Sud, Han Kang s-a mutat la Seul împreună cu familia la vârsta de nouă ani. Provenind dintr-o familie literară – tatăl său fiind un renumit romancier – Han Kang a fost expusă încă de mică la lumea cuvintelor, iar talentul său s-a manifestat devreme. Ea și-a început cariera literară în 1993, publicând primele poezii în revista Literature and Society, iar doi ani mai târziu a debutat în proză cu colecția de povestiri „Love of Yeosu”.

Cu o carieră de peste trei decenii, Han Kang a explorat prin operele sale teme profunde precum identitatea, corpul uman și conflictul dintre individ și societate. În scrierile sale, literatura este un teren fertil în care durerea mentală și cea fizică se împletesc, creând povești care reflectă complexitatea și brutalitatea existenței umane.

„The Vegetarian” – romanul care a propulsat-o pe scena internațională

Punctul culminant al carierei sale a venit în 2015, odată cu publicarea romanului „The Vegetarian”, care i-a adus recunoaștere internațională și numeroase premii, printre care Man Booker International Prize în 2016. Cartea, structurată în trei părți, urmărește povestea lui Yeong-hye, o femeie care refuză brusc să mai consume carne, alegerea sa provocând reacții violente din partea familiei și a societății. Refuzul protagonistei de a respecta normele culturale devine o metaforă puternică pentru rezistența împotriva opresiunii și pentru dorința de autodeterminare.

„The Vegetarian” nu este doar un roman despre renunțarea la carne, ci o explorare a modului în care corpul devine un câmp de bătălie pentru control și identitate. Proza lui Han Kang este densă, lirică, și, uneori, șocantă, reușind să capteze complexitatea unei lumi în care suferința este adesea tăcută, dar omniprezentă. Stilul său inovator, combinat cu o profunzime emoțională rară, a impus-o ca pe una dintre cele mai puternice voci ale literaturii contemporane.

Literatura ca reflecție a traumelor istorice și personale

Operele lui Han Kang sunt impregnate de o conștiință acută a traumelor istorice care au marcat Coreea de Sud. În romanul „Human Acts”, publicat în 2016, autoarea revizitează masacrul din Gwangju din 1980, un eveniment sângeros în care sute de protestatari pro-democrație au fost uciși de armată. Printr-o narațiune care îmbină perspective multiple, de la cei vii la cei morți, romanul reflectă asupra memoriei colective și a modului în care violența lasă urme adânci în sufletul unei națiuni.

„Human Acts” și alte lucrări similare demonstrează preocuparea autoarei pentru suferința și reziliența umană. Ea îmbină într-un mod unic trauma personală și cea socială, explorând modul în care indivizii se confruntă cu suferința și încearcă să-și reconstruiască viața într-o lume plină de violență și incertitudine.

Proza ca experiență vizuală și sonoră

Pe lângă literatură, Han Kang s-a dedicat și altor forme de artă, precum muzica și artele vizuale. Această influență se reflectă în operele sale, în care textul devine o experiență multisenzorială, aproape vizuală și sonoră. În romanul „Your Cold Hands” (2002), ea abordează obsesia unui sculptor pentru corpurile feminine, explorând teme de alienare și transformare prin intermediul artei. Această sensibilitate față de estetică și de formă dă operelor sale o profunzime aparte, unde fiecare cuvânt pare să fie ales cu precizia unui artist care sculptează în piatră.

Han Kang nu este doar o povestitoare, ci și o exploratoare a limitelor limbajului. Stilul său este adesea experimental, cu fraze scurte și imagini poetice care evocă tăcerea și vidul, spații în care cititorul trebuie să intre cu propriile sale emoții și interpretări. Această capacitate de a crea o proză poetică, intensă și viscerală, i-a adus recunoașterea Comitetului Nobel, care a apreciat modul în care ea „expune fragilitatea vieții umane”.

O scriitoare în inima literaturii mondiale

Premiul Nobel pentru Literatură din 2024 o plasează pe Han Kang printre marile nume ale literaturii mondiale și subliniază importanța literaturii asiatice pe scena internațională. Cu o carieră care reflectă căutările interioare și traumele istorice ale unei întregi generații, ea este un simbol al puterii literaturii de a traversa granițe și de a explora teme universale.

Într-o lume în care violența, alienarea și fragilitatea sunt teme tot mai prezente, Han Kang ne invită să contemplăm complexitatea experienței umane și să ne conectăm la durerea și frumusețea existenței. Textele ei sunt mai mult decât narațiuni – ele sunt meditații poetice asupra naturii umane și a relațiilor dintre individ și societate.

Recunoașterea internațională și moștenirea lui Han Kang

Prin acest premiu, Han Kang devine cea de-a 18-a femeie laureată a Premiului Nobel pentru Literatură și prima scriitoare sud-coreeană care primește această distincție, un moment istoric pentru literatura coreeană și asiatică. În timp ce numele său nu apărea printre favoriți, precum Mircea Cărtărescu, Thomas Pynchon sau Michel Houellebecq, alegerea sa reflectă dorința Comitetului Nobel de a recunoaște o literatură care aduce în prim-plan voci noi și perspective diferite.

Opera lui Han Kang va continua să inspire cititorii din întreaga lume, oferind o privire asupra luptelor interioare și a suferințelor colective care ne definesc umanitatea. Premiul Nobel pentru Literatură din 2024 este un omagiu adus unei scriitoare curajoase, a cărei proză transcende granițele culturale și temporale, invitându-ne să reflectăm la natura fragilă și complexă a vieții umane.

Cormac McCarthy: Maestrul literaturii americane și povestitorul întunecat al sufletului uman

Cormac McCarthy scriitor americanCormac McCarthy a murit marţi, 13 iunie 2023, la vârsta de 89 de ani, din cauze naturale, la locuinţa sa din Santa Fe, New Mexico.

Cormac McCarthy a fost unul dintre cei mai influenți și apreciați scriitori americani contemporani. Stilul său unic și poveștile sale întunecate au captivat cititorii din întreaga lume. De-a lungul carierei sale prolifice, McCarthy a scris romane remarcabile, explorează teme profunde și prezintă o viziune distinctă asupra condiției umane. Acest articol se va concentra pe viața și opera acestui scriitor excepțional.

Cormac McCarthy s-a născut pe 20 iulie 1933 în Providence, Rhode Island. A crescut într-o familie modestă și a avut o copilărie marcată de influențele literare ale mamei sale. McCarthy a studiat la Universitatea din Tennessee, dar a abandonat înainte de absolvire. A urmat o perioadă de călătorii și a lucrat în diferite locuri, iar aceste experiențe i-au influențat în mod profund scrierile ulterioare.

McCarthy este cunoscut pentru abordarea sa originală și stilul său distinctiv. Operele sale explorează teme precum violența, corupția, destinul și natura umană. Unul dintre cele mai cunoscute romane ale sale este “Drumul” (The Road), care a câștigat Premiul Pulitzer în 2007. Această poveste post-apocaliptică a captivat cititorii prin frumusețea înfricoșătoare a descrierilor sale și prin portretizarea relației profunde dintre un tată și fiul său într-o lume distrusă.

Alte lucrări reprezentative ale lui McCarthy includ “Meridianul sângelui” (Blood Meridian), “Suttree”, “All the Pretty Horses” și “No Country for Old Men”. În fiecare dintre aceste romane, el oferă o explorare profundă a condiției umane și a luptei dintre bine și rău.

Stilul lui Cormac McCarthy se caracterizează prin fraze concise, ritm captivant și o atenție meticuloasă la detalii. El folosește adesea un limbaj poetic și descrieri vii pentru a crea o atmosferă intensă și pentru a captura esența personajelor și a locurilor. Dialogurile sale sunt terse și autentice, contribuind la construirea unor personaje memorabile.

McCarthy a fost puternic influențat de operele unor scriitori clasici precum William Faulkner, Herman Melville și Ernest Hemingway. Cu toate acestea, el și-a dezvoltat un stil distinctiv care îmbină brutalitatea realistă cu elemente alegorice și simbolice.

Operele lui Cormac McCarthy au avut un impact semnificativ în lumea literară și au fost adaptate cu succes în industria cinematografică. Romanul “No Country for Old Men” a fost adaptat într-un film aclamat, regizat de frații Coen, câștigând mai multe premii Oscar, inclusiv pentru cel mai bun film.

Moștenirea lui McCarthy în literatura americană este una semnificativă. Stilul său inconfundabil și explorarea profundă a naturii umane i-au câștigat recunoașterea criticilor și a cititorilor. Operele sale provoacă și îndeamnă la reflecție, aducând în prim-plan aspecte esențiale ale existenței umane și revelând întunecimea și frumusețea acesteia.

În concluzie, Cormac McCarthy este un scriitor american de excepție, ale cărui opere au lăsat o amprentă puternică în literatura contemporană. Stilul său unic, povestirile întunecate și explorarea temelor profunde au captivat cititorii din întreaga lume. Prin romanul său “Drumul” și alte lucrări remarcabile, McCarthy a reușit să contureze o viziune autentică asupra condiției umane, provocându-ne să reflectăm asupra vieții și a sensului acesteia. Operele sale vor continua să inspire și să influențeze generațiile viitoare de scriitori și cititori, consolidându-i statutul ca unul dintre cei mai importanți scriitori ai timpurilor moderne.

Premiul Nobel pentru literatură pe anul 2021

Premiul Nobel pentru Literatura 2021Laureatul al premiului Nobel pentru literatură pe anul 2021 este scriitorul Abdulrazak Gurnah care a fost recompensat pentru “înţelegerea sa lipsită de compromisuri şi plină de compasiune a efectelor colonialismului şi a destinului refugiaţilor la intersecţia dintre culturi şi continente”.

Abdulrazak Gurnah s-a născut în 1948 și a crescut pe insula Zanzibar din Oceanul Indian, dar a ajuns în Anglia ca refugiat la sfârșitul anilor 1960. După eliberarea pașnică de stăpânirea colonială britanică, în decembrie 1963, Zanzibar a trecut printr-o revoluție care, sub regimul președintelui Abeid Karume, a dus la asuprirea și persecuția cetățenilor de origine arabă; au avut loc masacre. Gurnah aparținea grupului etnic victimizat și, după terminarea școlii, a fost forțat să-și părăsească familia și să fugă din țară, până atunci noua Republică Tanzania. Avea optsprezece ani. Abia în 1984 nu i-a fost posibil să se întoarcă la Zanzibar, permițându-i să-și vadă tatăl cu puțin înainte de moartea tatălui său. Gurnah a fost până la ultima sa pensionare profesor de literatură engleză și postcolonială la Universitatea Kent din Canterbury, concentrându-se în principal pe scriitori precum Wole Soyinka, Ngũgĩ wa Thiong’o și Salman Rushdie.

In competitia din 2021 a fost și scriitorul roman Mircea Cărtărescu.

Mai multe detalii pe pagina oficiala NobelPrizes.org

Vezi si

PREMIUL NOBEL PENTRU LITERATURA 2018 SI 2019

Premiul Nobel pentru Literatura 2016 

Premiul Nobel pentru Literatura 2017

Mihai Eminescu – 132 de ani de la moartea poetului

Mihai Eminescu
Mihai Eminescu

Poetul Mihai Eminescu a murit in data de 15 iunie 1889. Numele lui la nastere a fost Mihail Eminovici. Poetul este considerat cel mai important reprezentant al literaturii romantice din România. Eminovici Mihai era cel de-al şaptelea din cei unsprezece copii ai unui mic boier, Gheorghe Eminovici, şi ai Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu.
A debutat literar în 1866, în revista „Familia” a lui Iosif Vulcan, iar, convins de acesta, Eminovici a devenit Mihai Eminescu şi sub acest nume a trăit şi a scris literatură şi a lucrat ca jurnalist.
Din 1866 şi până în 1869, a călătorit prin Transilvania până în Bucureşti, prilej cu care a cunoscut realitatea românească, cu oameni şi obiceiuri.
În 1867, s-a angajat ca sufleor şi copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale, ulterior devenind sufleor şi copist la Teatrul Naţional din Bucureşti, unde l-a cunoscut pe I. L. Caragiale. Cu această trupă a mers în turnee, continuând să publice poezie şi proză şi să facă traduceri. În 1968 începea proiectul de roman „Geniu Pustiu”.
Între 1869 şi 1872 a fost student la Viena, mai precis „auditor extraordinar” la facultăţile de filosofie şi drept. Aici se va împrieteni cu Ioan Slavici şi o va cunoaşte pe Veronica Micle. Totodată, a început să colaboreze la publicaţia Convorbiri literare. Între anii 1872 şi 1874 a fost student „extraordinar” la filosofie, la Berlin, cu o bursă acordată de cenaclul Junimea, dar nu s-a prezentat la examene.
În septembrie 1874 era numit director al Bibliotecii Centrale din Iaşi, iar Eminescu preda şi logică, la Institutul academic, în locul lui A. D. Xenopol.
În 1875, rămas fără slujbă, Eminescu a primit postul de corector şi redactor al părţii neoficiale la Curierul de laşi, unde numeroase rubrici erau realizate de el fără semnătură. A frecventat cu regularitate şedinţele Junimii, unde l-a introdus şi pe Ion Creangă. Tot în această perioadă s-a îndrăgostit de Veronica Micle.
În 1877, era invitat să intre în redacţia ziarului Timpul, iar Eminescu a părăsit Iaşiul şi a venit la Bucureşti, unde s-a dedicat gazetăriei. În 1880 era redactor-şef al publicaţiei. Din această perioadă datează unele dintre marile lui poeme, precum „Scrisorile” şi „Luceafărul”.
Pe 6 august 1879 a murit Ştefan Micle, iar văduva acestuia, Veronica, a venit la Bucureşti, şi-au făcut planuri de căsătorie, la care poetul a renunţat în anul următor.
În ianuarie 1883, Eminescu a fost internat pentru o vreme în spital, cu diagnosticul de „manie acută”, starea sănătăţii lui fiind precară de foarte mulţi ani. Potrivit mai multor specialişti, printre care şi criticului Nicolae Manolescu, Eminescu suferea de psihoză maniaco-depresivă. În toamna anului 1883, Eminescu era trimis la un sanatoriu din Viena. În primăvara anului următor, Eminescu s-a întors la Iaşi, dar în noiembrie era internat în Spitalul Sfântul Spiridon din oraş.
Mihai Eminescu a murit pe 15 iunie 1889, în sanatoriul doctorului Şuţu din strada Plantelor din Bucureşti, unde oscilase, tragic, între perioade de aparentă sănătate şi episoade de revenire a bolii.
În 1948 era ales, post-mortem, membru al Academiei Române.

Prima poezie a lui Eminescu:
De-aș avea

De-aş avea şi eu o floare
Mândră, dulce, răpitoare,
Ca şi florile din mai,
Fiice dulce-a unui plai,
Plai râzând cu iarbă verde,
Ce se leagănă, se pierde,
Undoind încetişor,
Şoptind şoapte de amor;

De-aş avea o floricică
Gingaşă şi tinerică,
Ca şi floarea crinului,
Alb ca neaua sânului,
Amalgam de-o roz-albie
Şi de una purpurie,
Cântând vesel şi uşor,
Şoptind şoapte de amor;

De-aş avea o porumbiţă
Cu chip alb de copiliţă,
Copiliţă blândişoară
Ca o zi de primăvară,
Câtu-ţi ţine ziuliţa
I-aş cânta doina, doiniţa,
I-aş cânta-o-ncetişor,
Şoptind şoapte de amor.

Cele mai frumoase poezii de Mihai Eminescu:
Somnoroase păsărele
Ce te legeni?
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie
La mijloc de codru
O, rămâi
Pe lângă plopii fără soț
Fiind băiet păduri cutreieram
La mormântul lui Aron Pumnul
Crăiasa din poveşti
Mai am un singur dor
Lacul
La steaua
Și dacă…
De-or trece anii
Dorința
Din valurile vremii

Poezii de Mihai Eminescu mai puțin cunoscute:
Eu nu cred nici în Iehova
Cum ai putut
Trecut-au anii…

 

Premiul Nobel pentru Literatura 2018 si 2019

premiile Nobel
Medalia Nobel; foto oracoolblog.wordpress.com

Olga Tokarczuk (Polonia) şi Peter Handke (Austria) sunt laureaţii premiului Nobel pentru Literatură pe 2018 şi 2019.

Scriitoarea şi eseista poloneză Olga Tokarczuk a fost aleasă laureată a premiului Nobel pentru Literatură pe 2018 “pentru imaginaţia narativă care, cu pasiune enciclopedică, reprezintă depăşirea graniţelor ca formă de viaţă”.

Romancierul, dramaturgul şi traducătorul Peter Handke a fost ales laureat al premiului Nobel pentru Literatură pe 2019 pentru “o operă influentă care, cu o ingeniozitate lingvistică a explorat periferia şi specificul experienţei umane”.

Mai multe detalii despre Olga Tokarczuk, castigatoarea premiului Nobel pentru literatura 2018, aici.

Mai multe detalii despre Peter Handke, castigatorul premiului Nobel pentru literatura 2019, aici.

Premiul Nobel pentru Literatura 2016 

Premiul Nobel pentru Literatura 2017