Pe 14 noiembrie 2022 se vor împlini 153 de ani de la naşterea Iuliei Hașdeu, unica fiică a savantului Bogdan Petriceicu Hașdeu.
S-a născut la București, la 14 noiembrie 1869, fiind fiica savantului și scriitorului Bogdan Petriceicu Hasdeu și a Iuliei Faliciu. În cei doar 18 ani cât a trăit, Iulia Hașdeu s-a remarcat ca un fenomen în cultura românească.
La doar 2 ani cunoștea deja literele și învăța limba franceza, iar la 4 scria. I-au fost necesari doar 5 ani pentru a compune deja primele poezii.
Tot la 5 ani, fiica lui B.P. Hașdeu crea nuvele, iar la 7 ani scria naraţiuni precum ”Mihai Vodă Viteazul“ sau poeme precum ”Domnia lui Ţepeş Vodă“, sau ”Oaselor lui Ţepeş Vodă“.
Dascălii săi au realizat că fetița este la alt nivel față de colegii săi în privința cunoștințelor. Dat fiind faptul că în acea vreme nu exista procedura de a absolvi mai multe clase deodată, profesorii au făcut o excepție și au lăsat-o să își susțină examenele de absolvire ale cursului primar. În tot acest timp, până la 8 ani, a învățat și limba engleză până la cunoașterea ei la același nivel cu franceza.
Iulia Hașdeu a pășit pentru prima dată pe treptele școlii în 1877-1878, în clasa I la Liceul ”Sf. Sava”. Gimnaziul l-a absolvit în vara anului 1881 numai cu medii de 9 şi 10.
La vârsta de 11 ani a scris deja o piesă de teatru, tragedie în trei acte numită ”Dama de circ”. Pasionată de muzică şi cu o voce extraordinară, a terminat Conservatorul, la sectia de canto si pian.
La numai 16 ani, în 1886, la o vârstă la care copiii nu termină încă liceul, Iulia Hașdeu a devenit prima română înscrisă la Universitatea Sorbona.
Aici, a susţinut licenţa în Filosofie la Facultatea de Litere. Și la Paris, și-a uimit toţi profesorii. Pe lângă studiile intense, lua lecţii de pictură şi lecţii de canto de la profesori celebri ai vremii.
În 1887 au apărut primele semne de tuberculoză.
Iulia a revenit la Paris, însă boala s-a agravat. A fost nevoită să întrerupă studiile în aprilie 1888. Disperați, părinţii au dus-o la Montreux, apoi în Elveţia.
Se părea că boala acesteia va trece, însă nu a fost așa. Avea să evolueze galopant. S-a întors în ţară şi părinţii au dus-o la Agapia şi apoi la Bucureşti.
În ultimele clipe de viață, Iulia a continuat să scrie poezii şi cugetări pe bucăţi de hârtie. În primăvara anului 1888 a scris, resemnată în faţa finalului, poezia ”Moartea”. Iulia Hașdeu avea să se stingă pe 29 septembrie 1888.