Ștefan Lăcustă – domnia tulbure a unui voievod uitat al Moldovei
Ștefan al V-lea, cunoscut în istoria Moldovei sub porecla de Ștefan Lăcustă, a fost domnitor al Moldovei între anii 1538 și 1540, într-o perioadă deosebit de agitată politic și marcată de influența crescândă a Imperiului Otoman. Deși domnia sa a fost scurtă, a lăsat o amprentă dureroasă în memoria colectivă, mai ales din cauza dezastrelor naturale și a contextului instabil în care a guvernat.
Originea poreclei „Lăcustă”
Porecla „Lăcustă” nu provine, așa cum s-ar putea crede, din numele său de familie, ci este legată de o invazie devastatoare de lăcuste care ar fi avut loc în timpul domniei sale. Potrivit cronicilor vremii, recoltele au fost distruse aproape complet, foametea s-a răspândit în rândul populației, iar domnia sa a fost asociată cu aceste calamități, motiv pentru care poporul l-a poreclit ironic „Lăcustă”.
Contextul politic al domniei lui Ștefan al V-lea
Ștefan Lăcustă a urcat pe tronul Moldovei în 1538, după ce domnitorul Petru Rareș a fost înlăturat de o intervenție otomană. Astfel, Lăcustă a fost considerat de mulți un domn pus de turci, susținut de Poarta Otomană, ceea ce i-a atras o mare antipatie din partea boierimii și a populației.
Domnia lui a fost marcată de:
lipsa sprijinului popular;
încrederea excesivă acordată turcilor;
conflictul deschis cu boierii loiali lui Petru Rareș;
lipsa unei politici coerente interne;
sărăcirea țării din cauza tributelor impuse de otomani.
Moartea și succesiunea
În anul 1540, după doar doi ani de domnie, Ștefan Lăcustă a fost asasinat de boierii moldoveni, nemulțumiți de conducerea sa și de dominația otomană tot mai accentuată. Moartea sa a fost sângeroasă și brutală, reflectând haosul și instabilitatea Moldovei în acea perioadă.
După moartea lui, tronul Moldovei a fost revendicat de Iliaș Rareș, fiul lui Petru Rareș, ceea ce a marcat revenirea familiei Rareș în fruntea țării pentru o scurtă perioadă.
Un domn efemer, dar simbolic
Deși nu a avut o domnie lungă sau realizări notabile, figura lui Ștefan Lăcustă a rămas în istorie ca simbol al unei epoci de decădere și suferință. Numele său evocă nu doar o realitate agricolă dezastruoasă (invazia lăcustelor), ci și o domnie slabă, impusă din exterior, într-un moment în care Moldova își pierdea din autonomie.
Ștefan Lăcustă nu a fost un lider iubit sau un strateg abil, dar domnia sa scurtă este esențială pentru înțelegerea fragilității statului medieval moldovean în fața presiunilor externe. Porecla sa rămâne o dovadă a felului în care istoria populară își marchează conducătorii: nu prin realizări, ci prin suferințele îndurate de popor.