Sfântul Ilie Tesviteanul – sărbătoare ortodoxă, legende străvechi și tradiții românești
Pe 20 iulie, Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește pe Sfântul Ilie Tesviteanul, unul dintre cei mai importanți proroci ai Vechiului Testament, considerat în tradiția populară făcător de minuni, aducător de ploi în vreme de secetă și trăsnet împotriva răului. Sărbătoarea sa este una de referință în calendarul religios și etnografic românesc, marcând o zi plină de spiritualitate, obiceiuri, superstiții și celebrare comunitară.
Cine a fost Sfântul Ilie?
Sfântul Ilie a trăit cu peste 800 de ani înainte de Hristos, în ținutul Tesvi din Galaad, într-o perioadă tulbure, în care poporul Israel se îndepărta de Dumnezeu și se închina idolilor, sub domnia regelui Ahab. Conform tradiției, la nașterea sa, tatăl său a avut o viziune: oameni în haine albe înveleau pruncul în scutece de foc și îl hrăneau cu o flacără – simbol al râvnei mistuitoare pentru Dumnezeu.
Ilie a devenit un apărător fervent al credinței, iar viața lui a fost marcată de miracole, semne cerești, răfuieli cu idolatria și profeții despre venirea Domnului. Potrivit Scripturii, el nu a murit, ci a fost ridicat la cer într-un car de foc tras de cai înflăcărați, fiind așteptat să revină la sfârșitul lumii.
Ilie în tradiția populară: tunete, fulgere și biciul de foc
În folclorul românesc, Sfântul Ilie este zugrăvit ca un personaj cu temperament iute, uneori chiar violent, care se deplasează pe cer într-un car de foc și lovește cu biciul său diavolii ascunși în nori, provocând astfel tunete, fulgere, grindină și ploi torențiale.
Deși are o forță înfricoșătoare, el este totodată protectorul roadelor pământului și aduce ploaia salvatoare în perioadele de secetă. Se spune că în această zi, cerul nu trebuie privit direct, pentru a nu atrage trăsnetele sale.
Tradiții și obiceiuri de Sfântul Ilie
Sărbătoarea de 20 iulie este însoțită de numeroase ritualuri, unele cu origini precreștine, adaptate în cultura populară:
Nu se muncește, pentru a evita mânia Sfântului, care poate trimite furtuni sau grindină.
Nu se mănâncă mere, pentru ca grindina să nu capete dimensiunea acestora.
Femeile merg la biserică și dau de pomană din roadele noii recolte – mere, miere, colaci – pentru sufletele morților, mai ales ale copiilor decedați.
Se culeg plante de leac, în special busuioc, care este sfințit în biserică, apoi uscat și folosit în scopuri terapeutice.
Apicultorii recoltează mierea pentru prima dată, moment sărbătorit cu o masă festivă, unde se bea țuică îndulcită cu miere.
Obiceiuri pastorale și târguri tradiționale
Ziua marchează și miezul verii pastorale – ciobanii coboară pentru prima dată în sate după urcarea oilor la munte. Cu acest prilej, ei oferă furci de tors femeilor dragi, sculptate artistic în lemn.
Evenimente ample se desfășoară în mai multe regiuni ale țării:
Bâlciul de Sânt-Ilie de la Fălticeni, atestat din 1814, considerat odinioară al doilea ca mărime din Europa, după cel de la Leipzig.
Târgul de Fete de pe Muntele Găina, în județul Alba – o celebrare a tradițiilor moțești.
“Nedeia mocănească” din Covasna, Târgul feciorilor de la Săcele, Nedeea de la Polovragi și Șezătoarea de la Fălticeni, unde tradiția și folclorul local renasc prin dansuri, porturi populare și gastronomie autentică.
Ziua de după: Ilie-Pălie
Pe 21 iulie, este pomenit Ilie-Pălie, vizitiul care conduce carul Sfântului Ilie. Deși mai puțin cunoscut, este un personaj simbolic pentru continuarea protecției divine și pentru liniștirea forțelor naturii, după explozia de energie din ziua precedentă.
Sfântul Ilie este o figură centrală în spiritualitatea și mitologia românească – un proroc puternic, apărător al credinței, dar și un simbol al legăturii dintre om, natură și divinitate. Prin combinația dintre semnificațiile religioase și cele folclorice, ziua de 20 iulie rămâne un moment important în calendarul nostru cultural, spiritual și agrar. O zi de respect, introspecție și comuniune cu forțele superioare, dar și cu natura.