1859 – S-a născut scriitorul Sir Arthur Conan Doyle, creatorul lui Sherlock Holmes. (d. 1930)

1865 – La Viena, s-a încheiat o Convenţie româno-austriacă privind reglementarea serviciului telegrafic.

1885 – A murit scriitorul francez Victor Hugo, membru al Academiei Franceze. (n. 26 februarie 1802)

1900 – Associated Press şi-a început activitatea.

1907 – S-a născut actorul şi regizorul Lawrence Olivier. (d. 1989)

1910 – A murit Jules Renard, romancier şi dramaturg francez. (n. 22 februarie 1864)

1948 – Guvernul Petru Groza îi retrage cetăţenia regelui Mihai I şi altor membri ai familiei regale. În 1997, fostului rege Mihai i se redă cetăţenia română.

1957 – A murit poetul George Bacovia: “Stanţe burgheze”, “Comedii în fond”, “Plumb” (n. 1881).

1990 – Yemenul de Nord şi de Sud sunt unite şi formează Republica Yemen.

2005 – Ziariştii români răpiţi în Irak au fost eliberaţi.

1471 – S-a născut Albrecht Durer, pictor şi gravor german (d. 6 aprilie 1528).

1712 – Ţarul Petru I a mutat capitala Rusiei de la Moscova la Sankt Petersburg.

1821 – La 21 mai Tudor Vladimirescu, conducătorul Revoluţiei de la 1821 din Muntenia, a fost arestat în tabăra de la Goleşti şi predat lui Alexandru Ipsilanti, conducătorul Eteriei.

1855 – S-a născut criticul literar Constantin Dobrogeanu Gherea, numele lui real fiind Solomon Katz (d. 7 mai 1920).

1880 – S-a născut poetul Tudor Arghezi (d. 14 iulie 1967): “Cuvinte potrivite”, “Ochii Maicii Domnului”, “Cântare omului”.

1897 – S-a născut Smaranda Brăescu, prima femeie pilot şi paraşutist cu brevet din România, campioană europeană la paraşutism şi campioană mondială (d. 2 februarie 1948).

1904 – A fost înfiinţată Federaţia Internaţională de Fotbal (FIFA) în Paris.

1973 – A murit Grigore Moisil, matematician, membru al Academiei Române (n. 10 ianuarie 1906).

1994 – A murit actorul Ştefan Tapalagă. (n. 4 aprilie 1933

2005 – România, reprezentată de Luminiţa Anghel şi trupa Sistem, s-a clasat pe locul trei la cea de-a cinzecea ediţie Eurovision, la Kiev, Ucraina.

325 – primul sinod ecumenic de la Niceea, convocat de împăratul Constantin cel Mare
1388 – prima menţiune documentară a oraşului Suceava
1711 – Dimitrie Cantemir adresează o proclamaţie locuitorilor Moldovei, prin care erau chemaţi să participe la războiul împotriva imperiului otoman
1802 – Napoleon Bonaparte reinstaurează sclavia în Franţa
1821 – Tudor Vladimirescu e arestat la Goleşti şi predat lui Alexandru Ipsilanti, şeful Eteriei greceşti: Vladimirescu e ucis pe 27 mai
1882 – se formează “Tripla Alianţă” între Germania, Austro-Ungaria şi Italia
1920 – se inaugurează Opera din Cluj, cu spectacolul “Aida” de Verdi
1940 – primii prizonieri sosesc în lagărul de concentrare de la Auschwitz
1983 – a fost descoperită SIDA şi apar primele publicaţii despre virusul HIV
1990 – primele alegeri libere după căderea comunismului, cîştigate de Ion Iliescu: 85% din voturi

Abdicarea lui Napoleon I a avut loc in 11 aprilie 1814, cand a fost exilat pe insula Elba.

Cariera lui Napoleon a început în rândurile armatei revoluţionare, ajunge general la doar 24 de ani şi devine unul dintre comandanţii cei mai renumiţi ai epocii.

Înlăturând în 1800 Directoratul printr-o lovitură de stat, Napoleon devine Prim Consul al Republicii Franceze. Apoi, în urma unui plebiscit, Napoleon devine Consul unic pe viaţă, cu dreptul de a-şi alege succesorul.

Iată câteva curiozități legate de acest moment:

1. Motivul abdicării

Napoleon a fost forțat să abdice în urma înfrângerii coaliției sale de către forțele aliate (Rusia, Prusia, Austria, și Marea Britanie). După înfrângerea de la Leipzig în 1813 (Bătălia Națiunilor) și intrarea trupelor aliate în Paris la sfârșitul lunii martie 1814, situația sa a devenit imposibilă.

2. Două tentative de abdicare

Inițial, pe 4 aprilie 1814, Napoleon a încercat să abdice condiționat, dorind ca fiul său, Napoleon al II-lea, să devină împărat sub tutela sa. Coaliția însă a refuzat acest compromis, forțându-l să abdice complet pe 11 aprilie.

3. Locul semnării

Abdicarea a fost semnată la Fontainebleau, reședința imperială a lui Napoleon. Chiar înainte de acest moment, Napoleon ar fi intenționat să organizeze o apărare a Parisului, dar susținerea trupelor și a comandanților săi se diminuase.

4. Exilul în Elba

Conform Tratatului de la Fontainebleau, Napoleon a fost exilat pe Insula Elba, o mică insulă din Marea Mediterană, unde i s-a permis să păstreze titlul de împărat. Insula avea doar 12.000 de locuitori, iar Napoleon a transformat-o într-un mic stat autonom, ocupându-se de reforme administrative și economice.

5. Generozitatea coaliției în termeni

În ciuda faptului că fusese învins, Napoleon a primit o pensie anuală, protecția titlului său imperial și o gardă personală formată din 1.000 de soldați.

6. Reacțiile francezilor

Abdicarea lui Napoleon a fost întâmpinată cu amestec de emoții în Franța. Populația era obosită de războaie și sacrificii, dar Napoleon avea încă susținători loiali care îl priveau ca pe un erou național.

7. Încercarea de sinucidere

Se spune că Napoleon, devastat de abdicare și trădat de mulți dintre cei apropiați, ar fi încercat să se sinucidă ingerând o otravă pe care o purta cu el. Încercarea a eșuat, iar acest episod reflectă starea psihologică fragilă a împăratului în acel moment.

8. Abdicarea a deschis calea pentru restaurarea Bourbonilor

După abdicare, Ludovic al XVIII-lea, fratele regelui Ludovic al XVI-lea, a fost instalat pe tronul Franței, marcând restaurarea monarhiei Bourbonilor.

9. Epilogul abdicării – revenirea lui Napoleon

Abdicarea din 1814 nu a fost finalul lui Napoleon. După mai puțin de un an, în februarie 1815, el a evadat din Elba și a revenit triumfal în Franța, reluând puterea pentru „cele 100 de zile” înainte de a fi înfrânt definitiv la Waterloo.

10. Moștenirea istorică

Abdicarea lui Napoleon este privită ca un moment simbolic în istoria europeană, marcând sfârșitul dominației sale asupra Europei și începutul unui nou echilibru de putere între marile state ale continentului.

Această abdicare este un exemplu al efemerității puterii și al rezilienței umane, având un impact profund asupra istoriei politice și militare a Europei.