Mario Vargas Llosa, titanul literaturii latino-americane, s-a stins din viață la 89 de ani

Pe 13 aprilie 2025, lumea literară internațională a pierdut una dintre cele mai strălucite figuri ale secolului XX: Mario Vargas Llosa, scriitorul hispano-peruvian distins cu Premiul Nobel pentru Literatură în 2010, a decedat la vârsta de 89 de ani în Lima, Peru, înconjurat de familie.

Vargas Llosa a fost considerat ultimul reprezentant al generației de aur a literaturii sud-americane, alături de Gabriel García Márquez, Julio Cortázar, Carlos Fuentes și Juan Rulfo – o pleiadă de autori care a redefinit proza universală în a doua jumătate a secolului XX.

De la jurnalism și realism social la Premiul Nobel

Născut pe 28 martie 1936 în Arequipa, Peru, Vargas Llosa a crescut în Bolivia și apoi în Peru, unde și-a început studiile literare. A urmat o perioadă de formare în Franța, la Paris, în anii ’60, unde a lucrat ca jurnalist, traducător și profesor, și unde și-a scris primele romane.

A debutat în 1959 cu volumul de proză scurtă „Los Jefes”, dar a cunoscut succesul internațional cu romanul „Orașul și câinii” (1963), urmat de „Casa verde” (1966) și „Conversație la Catedrală” (1969), lucrări marcate de un realism acut și o analiză profundă a societății latino-americane.

Vargas Llosa a fost remarcat pentru stilul său sobru, pentru construcția narativă complexă și pentru capacitatea de a înfățișa realitățile politice și sociale într-un mod captivant și nuanțat.

Literatură, pasiune și politică

Pe lângă opera sa literară vastă, Vargas Llosa a avut și o implicare activă în viața politică, candidând la alegerile prezidențiale din Peru în 1990. Deși a pierdut în fața lui Alberto Fujimori, experiența sa a fost relatată în memorii în volumul „Peștele în apă”.

Începând ca simpatizant al revoluției cubaneze, Vargas Llosa s-a transformat într-un critic vehement al regimurilor autoritare, indiferent de orientarea politică, susținând constant valorile democratice și libertatea individuală.

Recunoaștere internațională și ultimii ani

Autorul a fost tradus în peste 30 de limbi și a fost primul scriitor străin introdus în prestigioasa colecție Pléiade în timpul vieții sale. A fost ales membru al Academiei Franceze în 2021 – o rară distincție pentru un autor non-francez.

În aprilie 2025, cu doar câteva zile înainte de deces, Vargas Llosa își lansa ultima lucrare, eseul „La mirada quieta”, dedicat scriitorului spaniol Benito Pérez Galdós.

O viață între literatură și iubire

Viața personală a scriitorului a fost adesea în centrul atenției, de la prima sa căsătorie cu Julia Urquidi – care a inspirat romanul „Mătușa Julia și condeierul” – la căsnicia de 50 de ani cu Patricia Llosa, cu care a avut trei copii, și până la relația sa cu Isabel Preysler, fosta soție a cântărețului Julio Iglesias.

Moștenirea lui Vargas Llosa

Opera sa include titluri emblematice precum:

• „Sărbătoarea țapului” – o frescă despre dictatura lui Trujillo în Republica Dominicană

• „Pantaleón și vizitatoarele” – o comedie acidă despre absurditățile militare

• „Războiul sfârșitului lumii” – epopee despre religie și revoluție în Brazilia

• „Orgia perpetuă” – eseu despre influența lui Flaubert asupra propriei creații

Vargas Llosa a fost un scriitor al contradicțiilor, al pasiunii, al introspecției și al curajului de a vorbi despre ceea ce alții preferau să tacă. El a spus odată:

„Datorită lui Flaubert, am devenit scriitorul care voiam să fiu.”

Mario Vargas Llosa a părăsit scena lumii, dar vocea sa va răsuna în paginile pe care le-a lăsat în urmă. A fost un creator de lumi, un cronicar al viselor și dezamăgirilor unei întregi regiuni, dar și un umanist care a crezut că literatura poate schimba lumea.