Dimitrie Cantemir afirma acum trei sute de ani ca daca muntele acesta ar fi intrat in basmele celor vechi, ar fi ajuns tot atat de vestit ca Olimpul, Pindul sau Panaziasul.
Argumente ce atesta prioritatea Duraului: cadrul natural extraordinar, vecinatatea imediata cu istoria, fie ea crampeie de istorie medievala si moderna, dar si un episod glorios de istorie contemporana: construirea hidrocentralei de la Bicaz, al carei lac de acumulare masoara in lungime 35 km. La numai cativa pasi de comuna Ceahlau, hotelurile Dura, Bradul, Cascada, Cabana Bistrita, nume simbolice, suferind de elemente de toponemie locala, risipite prin paduri ca un evantai deschis, la capatul unui amfiteatu natural, tranformat in timpul verii intr-o poiana insorita si odihnitoare, iar iarna intr-o admirabila partie de ski.
Legenda: “Pe cand traia Alexandru cel Bun l-a luat capitan in oastea lui pe Budu. Turcii l-au ucis in lupta si el s-a tansformat in stana de piatra aproape de curtile sale de pe Ceahlau, azi Turnul lui Budu”. Langa Turnul lui Budu s-a depanat apoi povestea Dochiei, frumoasa fiica a regelui Decebal, a Dorobantului si a Panagheei.
Valul legendelor plutea cu aer de taina si peste locurile de sub piciorul Humariei, iar “Palatul cnejilor” apare si prin ruinele unei curti boieresti, intarita cu ziduri groase, in spatele carora au locuit aievea personaje reale, incepand cu acel Gheorghe Hatmaru, fratele lui Vasile Lupu si ajungand pana la cnejii Catacuzini si la numerosii oaspeti ai acestora, unul dintre ei fiind Alexandre Dumas – tatal.
La Durau legatura cu trecutul se impleteste in silueta, modesta ca proportie, a unui monument de arhitectura de la inceputul secolului XVIII, pictat mai tarziu de mana maiastra a lui Nicolae Fonita. Au rasarit astfel pe pereti chipuri de oameni ce pun in lumina specifice tipologii locale; tarani imbracati ca pe Valea Bistritei, framantati de o bogata viata interioara.
Alaturi de Fonita, atrasi de farmecul inegalabil al Duraului, au fost Caragiale, Delavranea, Vlahuta, Gheorghe Panu, Emil Garladeanu si statornicul admirator al Ceahlaului, Mihail Sadoveanu.
Privind de la inaltimea de 800 m deasupra nivelului marii, intelegem atitudinea pe care si-a harazit-o Duraul – “Splendida panorama a muntelui rege”. In lumina asfintitului, Panaghia si Toscul isi profileaza contururile poleite cu pulbere de aur pe cupola de aur a cerului.
Brina Ocolasului Mare, Turnul lui Budu, cabana Fantanele, cusma Dorobantului, cabana Dochia, varful Toaca (de amintit frumosul rasarit de soare descris de Sadoveanu de pe acest varf), sunt doar cateva elemente componente ale maretiei Duraului, Ceahlaului!
Domnica Ioana
