Category Archives: Business

Business

14 curiozitati pe care nu le stiai despre petrol

ploiesti rafinarii
Rafinarii Ploiesti ; foto greenly.ro
1. Primii care au cunoscut si folosit petrolul, cu mii de ani in urma, au fost chinezii. Ei au reusit sa sape, folosind o tehnica rudimentara, la adancimi de 500 si chiar 900 de metri.

2. La Surahani, in peninsula Apcheron (Caucaz), se gasea vestitul “templu al focului”. Focurile de aici, divinizate de localnici si pelerini se datorau aprinderii emanatiilor de gaze din titei.

3. Focuri, provocate de aprinderea unor asemenea emanatii, au fost si in tara noastra , la Vladoaia, pe Valea Mileavului si la Lopatari – Buzau, ultimele cunoscute inca din vremea romanilor, au ars si continua sa arda si in zilele noastre.

4. Cele mai vechi marturii scrise despre petrol le datoram scriitorilor antici, printre care Herodot, Diodor din Sicilia, Strabon, Pliniu cel Batran si Plutarch.

5. Titeiul a fost folosit in antichitate ca mortar, mijloc de combatere a igrasiei, la calafatuirea corabiilor, la conservarea cadavrelor, la iluminat prin torte sau opiate, la asfaltarea soselelor in Persia, la incalzit printr-un sistem de conducte.

6. Titeiul a fost folosit la tratarea a numeroase boli ca: astma, guta, reumatismul, dizenteria, oprirea hemoragiilor, oblojirea ranilor, raia, calmarea durerilor de dinti.

7. Cele mai vechi stiri despre petrolul romanesc, le datoram arheologiei, care, prin sapaturile de la Tomis, Sucidava, Histria, Targusorul vechi si Budureasca – Prahova, au scos la suprafata resturi ceramice cu urme de bitum, incepand inca din secolul II e.n.

8. Uricul, din 4 Octombrie 1440, al domnitorilor moldoveni Stefan si Ilias, este primul document care mentioneaza pacurile de la Lucacesti-Bacau.

9. La inceput titeiul a fost exploatat prin puturi de mana cu crivac si hecne cu cal. Mesteri priceputi in saparea acestora erau taranii mosneni din Pacureti – Prahova.

10. Iluminatul interiorului putului s-a facut folosind un sistem de oglinzi, care captau lumina solara si o reflectau in put si, intr-un stadiu evoluat, cu lampi de miner, ce prezentau avantajul ca se stingeau in momentul infiltrarii gazelor la suprafata, evitand, deci, explozia si, in felul acesta, accidentarea muncitorilor.

11. Pentru ventilatie in put s-au folosit initial manunchiuri de crengi ce erau miscate de la suprafata, apoi foalele de forjare si, mai tarziu, pompe rudimentare.

12. Cele mai adanci puturi “heene”, sapate manual pentru exploatarea titeiului au fost la Breaza (320m) si Popesti – Urlati (340m).
Productia de titei a tarii a fost in anul 1875 de 275 tone, obtinute in 18 localitati din judetele: Prahova, Dambovita, Buzau si Bacau.

13. In seara zilei de 1 Aprilie 1857, 1000 de lampi cu gaz au iluminat strazile orasului Bucuresti, care devenea astfel primul oras din lume iluminat cu un asemenea produs, i-a urmat in anul 1858 Iasul si in 1859 Craiova.

14. Ploiestiul, si-a iluminat strazile cu petrol lampant incepand cu 1 Ianuarie 1860, prin 75 lampi si 250 felinare, “contracciul eclerajului” fiind atribuit lui Marin Mehedinteanu. In anul 1881, numarul lampilor ajungea la 1173 bucati, asezate “in asa zisul centru al orasului si pe bulevarde, pe cand suburbiile cele departate zac in intuneric, dupa cum zac in noroaie.”

Istoria TAROM, 60 de ani de existenta ai companiei aeriene

TAROM
foto: tarom.ro
Experienţa îndelungată a companiei TAROM se conturează încă
din anul 1920, odată cu primele forme de organizare
ale aviaţiei române de transport.

În anul 1920, în România a apărut una dintre primele linii comerciale din lume, CFRNA – Compania Franco-Română pentru Navigaţie Aeriană, care a fost, de altfel, şi prima companie aeriană din istoria aviaţiei cu operare trans-continentală. În 1926, compania s-a reorganizat şi şi-a schimbat denumirea în CIDNA – Compania Internaţională pentru Navigaţie Aeriană, urmând ca în 1930 să-şi schimbe din nou numele în Societatea Naţională LARES – Liniile Aeriene Române Exploatate de Stat.

Anul 1945 aduce o nouă reorganizare, iar LARES este înlocuită de Compania Aeriană TARS – Transporturile Aeriene Româno – Sovietice, care se afla în subordinea guvernului român şi a celui sovietic, dar al cărei personal a fost selecţionat tot din rândul celor care lucraseră pentru LARES. După încă o reorganizare, LARES îşi schimbă numele şi devine pe Compania TAROM – Transporturile Aeriene Române – la 18 septembrie 1954, iar la câţiva ani după lansare, TAROM opera deja către aproape toate ţările europene. În 1966 TAROM a efectuat primul zbor peste Atlantic. În anul 1974 TAROM a realizat primul zbor către Sydney via Calcutta şi a introdus zboruri regulate spre New York şi Beijing.

În 1966 a avut loc ocolul Pământului în 80 de ore de zbor pe o distanţă de 47.000 km, cu un avion IL-18, cu plecare din Bucureşti spre Delhi, Bangkok, Tokio, Honolul, Los Angeles, Ciudad de Mexico, New Zork, Las Palmas, Roma, Istanbul, Bucureşti.

În 1980, capacitatea de transport a companiei era dublă faţă de anul 1975 şi de zece ori mai mare faţă de anul înfiinţării. La acea dată, TAROM opera zboruri către 15 destinaţii interne. O nouă performanţă a fost atinsă în anul 1981, când s-a efectuat primul zbor fără escală pe o distanţă de 10.000 km între Bucureşti şi Bangkok. Decada anilor 1990 a marcat deschiderea unor noi rute spre Chicago, Calcutta, Milano, Chişinău, Delhi, Verona, Bologna, Salonic, München, Stuttgart şi altele.

În 25 iunie 2010, TAROM a aderat la SkyTeam, alianţa aeriană globală ce oferă pasagerilor membrilor săi acces la o reţea lărgită de destinaţii, mai multe frecvenţe şi conexiuni. În prezent, TAROM opereaza peste 50 de destinaţii proprii şi destinaţii deservite de partenerii code share.

Pentru a sarbatori cei 60 de ani de existenţă TAROM dorește să marcheze acest moment deosebit și vine cu oferte surpriză pe toată durata lunii septembrie.

Sursa: Tarom.ro

Tehnici de masurare …de la betisoarele de socotit la abac

 

abac
foto: www constant com.blogspot.com

In China, calculul cu abacul este raspandit de multa vreme. Putini s-au gandit ca intre stravechiul abac si modernele calculatoare exista o stransa legatura si ca abacul provine si el la randul lui dintr-un instrument si mai vechi de calcul – betisoarele de socotit, acele mici betisoare ascutite din bambus.

Intr-unul din manuscrisele pe placute din bambus, intalnim mentiunea: “30 de betisoare de fildes pentru socotit”. In 1959 s-au descoperit in Changsha, in mormantul numarul 15, 40 de betisoare fiecare in lungime de 0,12m, puse intr-o caseta din bambus impreuna cu niste greutati de balanta. In 1973, s-au descoperit in aceeasi localitate, in mormantul numarul 3, 30 de betisoare de fildes, cu lungimea de cate 0,164m si diametrul de 0,003m. Ele nu trebuie trecute cu vederea pentru ca matematicienii chinezi din China antica, reprezentau cu ajutorul lor diferite numere si faceau calcule, aranjandu-le pe tot felul de randuri.

Care era modul de lucru cu betisoarele?

Existau doua moduri de asezare (de reprezentare) a numerelor pe orizontala si verticala, astfel:

-pe verticala insemna:

semne verticala

-pe orizontala insemna:

semne orizontala

In practica, unitatile se scriau pe verticala, zecile pe orizontala, sutele din nou pe verticala, alternand una cu alta prin analogie, iar pentru zero se lasa spatiul liber.

De exemplu, 1979 se reprezenta astfel:

semne 1979

iar 1901:

semne 1901

Era insa foarte dificil de efectuat calcule complicate cu betisoarele, care erau de asemenea foarte greu de pastrat si transportat.

Atunci s-a gasit un instrument de calcul ideal, abacul, care avea la baza tocmai aceste betisoare. Observam ca metoda de reprezentare a cifrelor de la 1 la 9 pe abac este similara cu dispunerea pe orizontala a betisoarelor si de aceea putem conchide ca abacul s-a nascut din betisoarele de calcul.

Dezvoltarea tehnicii de masurare

Cu toate ca sistemul de unitati de masura din antichitate este destul de complet, din moment ce nu existau niste unitati fundamentale, standardizate unitar, masuratorile nu puteau fi exacte. Oamenii erau inalti sau scunzi, lucrurile erau mai mari sau mai mici, mainile si picioarele erau lungi sau scurte si nu se putea realiza o unificare standardizata.

Pentru masuratori exacte de teren, pentru masurarea volumelor, calcularea timpului si masurarea unor obiecte, oamenii au inceput sa caute un etalon obiectiv care sa fie luat ca unitate de masura. Odata cu cresterea fortelor de productie si dezvoltarea schimburilor de marfuri, au aparut si instrumente standardizate, adica s-a inlocuit aprecierea din ochi si causul palmei cu un bol de ceramica, iar rigla a luat si ea locul ochiului.

In dinastia Zhou, mestesugurile cunoscusera un avant deosebit, daca n-ar fi fost instrumente exacte de masura, ar fi fost imposibil sa se confectioneze acele minunate vase de bronz. De exemplu, vestitul vas de tin Ding, cantareste 875 kg, are o alcatuire complicata, este impunator ca aspect si de o mare frumusete artistica. Pentru executarea lui au fost necesare operatii ca: prelucrarea minereului, confectionarea matritei, turnarea. Fara indoiala au fost necesare instrumente de masurat. Pacat ca pana-n prezent nu s-au descoperit si aceste instrumente folosite. S-a gasit doar o rigla de os, masurand 1 chi, dezgropata in ruinele cetatii Anjang, provincial Henan.

In China antica, s-au inventat si alte instrumente de masura: vestitul invenator Luban (507 i.e.n.) si-a facut o rigla de 1 chi denumita “chi-ul lui Luban”, careia ii mersese vestea ca “la zece mii de case nu avea o eroare nici macar de o citime”. Invatatul Shang Yang cu sprijinul printului Qin, a supravegheat personal executarea unui etalon din bronz pentru 1 sheng.

Este de mentionat ca primul imparat Shi Huang Di, dupa ce a unificat cele sase regate, a dat un edict de centralizare a tuturor unitatilor de masura. Unitatile standard pentru capacitate erau: 1 sheng qin, 2 sheng si jumatate, 3 sheng si 1 dou. Greutatile standard erau de 1, 5, 8, 10, 16, 20, 24 si 30 jin si chiar de 120 jin pentru grane. Masurand astazi precizia acestor unitati constatam la majoritatea o eroare de doar 2 – 3%.

Folosirea lucrurilor din natura ca referinta in masuratori s-a facut de foarte timpuriu in China. In capitolul “Despre marfuri si alimente” se spune ca “un cub de 1 cun din aur cantarea un jin”. Din determinarile facute astazi s-a constata ca aceasta echivalare avea baza stiintifica.

Acum mai bine de doua mii de ani, chinezii au ajuns la un etalon de lungime si la unul de greutate cu ajutorul greutatii specifice a aurului, ceea ce constituie o importanta realizare.

O poveste interesanta: “Acum mai bine de 1700 de ani, pe vremea vrajbei dintre cele trei imperii, Sun Quan i-a trimis lui Cao-Cao in dar un elefant. Se punea problema cum sa-l cantareasca, nefiind de mirare fiindca nu aveau de unde sa aduca o asemenea balanta. Cao-Cao, avea un fiu de 7 ani, care ii spuse: “Eu stiu cum se face. Trebuie sa manam elefantul sa se urce intr-o barca mare si s-o vedem cat se scufunda; facem acolo un semn, ducem apoi elefantul inapoi pe mal si umplem barca cu pietre pana se scufunda iarasi la semnul acela. Greutatea pietrelor din barca va fi insasi greutatea elefantului”. Greutatea elefantului a fost egala cu greutatea pietrelor fiindca am avut ca etalon greutatea apei dislocate.

Este drept, foarte drept, tehnologia de masurare in toate domeniile a cunoscut o uriasa dezvoltare, dar la baza a avut maruntele si importantele metode din antichitate.

 

 

Cum au aparut unitatile de masura

unitatile de masuraIn antichitate, unitatile de masura erau scurte, mici si usoare; oare de ce astazi sunt lungi, mari si grele? Inca din vechime, masuratorile au fost initiate de sus, iar demnitarii care percepeau darile in argint, matase, miei si orez n-ar fi vrut sa nu castige, asa ca mii de ani acestea excesiv s-au perpetuat pana in zilele noastre.

Intr-o carte din antichitate (carte de medicina), intr-o reteta pentru rani nedureroase pricinuite de sabie, se spune ca se amesteca ierburile de leac coapte la foc, apoi “se ia din amestec cat cuprinzi in trei degete, se pune intr-o cupa cu rachiu, se amesteca si se bea”. In acest caz se indica cantitatea de leac pe care o iei cu degetele aratator, mijlociu si mare si volumul in care se dizolva: o cupa cu rachiu.

Intr-o alta reteta se spune ca se utiliza “un manunchi de radacina de scaiete cu firul lung de 2 ting, si gura lupului de 2 ting, dupa care se infasura leacul intr-o panza, se storcea, iar cu sucul se spala rana.
Deci, unitati de masura primitive sunt: manunchi si ting.

Apar de asemenea–n cartile de medicina expresii ca “mare cat bobul de soia rosie”; “mare cat pruna”, “mare cat pumnul”.

De fapt, din cele mai vechi timpuri, omul a folosit ca unitati de lungime propriul deget, palma, bratul, corpul.

In indelungatul proces de transformare a naturii, omul a invatat treptat sa cunoasca masurile fizice de greutate, capacitate si lungime, a invatat sa se foloseasca de organele de simt pentru a le deosebi, sau de unele parti ale corpului pentru a le masura.

Insemnarile sunt foarte explicite in unele carti antice. Atunci cand “pui degetul, vezi cat este un cun, cu mana afli cat este un chi, de intinzi cotul obtii un xun, mana unei femei este de un zhi, corpul omului are un zhang; “cat ridici laba piciorului inseamna un kui, de doua ori un kui face un pas; cativa pasi fac un mu; in doua maini adunate, sau intr-o mana incape o masura”.

Si in alte tari se gasesc asemenea exemple. De exemplu, Henric I, regele Angliei, a stabilit ca yardul sa fie lungimea de la varful nasului sau la capatul degetului mare cand tine bratul intins, iar marimea de “un picior” sa fie lungimea labei piciorului sau.

Anticii au creat numeroase unitati de masura si chiar au stabilit un sistem de unitati de masura.

Pentru lungimi: 1 zhang are 10 chi, 1 chi are 10 cun, 1 cun are 10 fen, 1 fen are 10 cheng.

Pentru capacitate: 1 dun este egal cu 10 dan, 1 dan cre 10 sheng, 1 sheng are 10 ge, 1 ge are 10 cuo.

Aceste sisteme s-au modificat in timp odata cu dezvoltarea productiei.

Unitati de masura si echivalentele lor in sistemul metric

Unitati de lungime:
1 fen=10 cheng
1 gui=6 fen
1 cun=10 fen 3 1/3 cm
1 zhi=8 cun
1 chi=10 cun 1/3 m
1 xun=8 chi
1 bu(pas)=5 chi
1 kui=1/2 bu
1 zhang=10 chi 3 1/3 m
1 yin=1- zhang 33 1/3 m
1 li=150 zhang 500 m

Unitati de suprafata
1 fen=6 zhang2 66 1/6 m2
1 mu=10 fen 6 1/6 ari
1 qing= 100 mu 6 1/6 ha

Unitati de volum
1 cuo 1 ml
1 ge= 100 cuo 1 dl
1 sheng=10 ge 1 l
1 dou=10 chenge 10 l
1 dan=10 dou 100 l
1 hu=5 dou

Unitati de masa
1 qian 5 g
1 zhu=1/24 liang
1 liang=10 qion
1 jin=10 liang 500 g
1 dan=100 jin

Care este cea mai mare piscină din lume

Potrivit Guinness Book cea mai mare piscină din lume se numeste Laguna de Cristal, este situata in statiunea San Alfonso del Mar din Chile si are o lungime de 1.013 metri, o suprafaţă de 8 hectare şi conţine 250.000 de metri cubi de apă.

Laguna de Cristal
credit photo : www. huffingtonpost.com/

Apa cu care este alimentata piscina provine din Oceanul Pacific, dar este filtrata.