Flamingo in zbor; foto Florin StavarachePe data de 20 august în România au fost observate și fotografiate patru păsări flamingo, aparitie extrem de rara pentru tara noastra. Păsările flamingo (Phoenicopterus roseus) au fost observate în cursul uneia din ieșirile pe teren din cadrul Expediției Naționale a Societății Ornitologice Române (SOR).
Singurul care a avut un aparat foto profesionist și a reușit să fotografieze flamingo, a fost Florin Stavarache.
Specia are răspândire în Europa, Africa și respectiv Asia. În România, specia este o apariție foarte rară, în special pe coastele Mării Negre sau în Delta Dunării, respectiv sistemul lagunar, dar fără a prezenta o populație cuibăritoare.
Flamingo preferă habitatele cu întindere mare de apă de adâncime redusă, respectiv 30-50 cm, unde caută hrana în mâl cu ajutorul ciocului. Se hrănește în special cu nevertebrate de toate genurile pe care le filtrează cu ciocul din mâlul de pe fundul lacurilor. Culoarea roz o capătă datorită cantității mari de carotenoizi pe care o obține din consumul crustaceilor capturați pe fundul lacurilor cu apă salmastră. Lungimea corpului este de 120-145 cm, iar anvergura aripilor este de 140-165 cm, cu o masă corporală de 2,1-4,1 kg.
SOR organizează încă de la înființare, din 1990, tabere ornitologice și expediții în Delta Dunării. Anul acesta, acțiunea a avut loc în perioada 12-24 august, în două locații – la Maliuc și la Vadu.
RIO 2016; foto puterea.roCu ocazia celei de-a 31-a editii a Jocurilor Olimpice de vară, la Rio de Janeiro, au participat peste 11.000 de sportivi din 205 ţări, plus o delegaţie a sportivilor refugiaţi şi una a sportivilor care au evoluat sub drapelul olimpic. Sportivii au participat la 306 probe in 28 de sporturi.
La editia din 2016 România a fost reprezentata de o delegaţie de 96 de sportivi şi 7 rezerve, ei participand la 15 sporturi.
Cătălina Ponor; foto antena3.roPortdrapelul delegaţiei Romaniei la ceremonia de deschidere a fost gimnasta Cătălina Ponor, triplă campioană olimpică în 2004, la Atena, iar la ceremonia de închidere a fost spadasina Simona Pop, campioană olimpică la Rio cu echipa de spada.
In clasamentul final pe medalii (in acest clasament se tine cont in primul rand de numarul medaliilor de aur) primul loc a fost ocupat de delegaţia Statelor Unite, cu 46 de medalii de aur, 37 de argint, 38 de bronz (121 în total), urmată de Marea Britanie (27-23-17) si China (26-18-26).
In clasamentul pe medalii România a ocupat locul 47 cu cinci medalii: aur pentru echipa feminină de spadă, argint obţinut de tenismenii Florin Mergea şi Horia Tecău la dublu masculin, bronzul luat de Gabriel Sîncrăian la haltere (cat. 85 kg), de canotoarele de la 8+1 (Roxana Cogianu, Ioana Strungaru, Mihaela Petrilă, Iuliana Popa, Mădălina Bereş, Laura Oprea, Adelina Boguş, Andreea Boghian şi Daniela Druncea) şi Albert Saritov (lupte libere, cat. 97 kg).
Interviu cu echipa feminină de spadă a României, campioană olimpică la Rio 2016:
Secvente de la Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vara de la Rio de Janeiro:
Marin Moraru; foto observator.roMarele actor Marin Moraru a murit duminica, 21 august 2016, la varsta de 79 de ani, la spitalul Elias din Capitala.
Marin Moraru s-a nascut la 31 ianuarie 1937 la Bucuresti. A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica (IATC) din Capitala in 1961, la clasa profesoarei Dina Cocea, rolul sau pentru examenul de diploma fiind Agamita Dandanache, in piesa “O scrisoare pierduta” de I.L. Caragiale.
Pe parcursul carierei sale in filmul artistic, incepute in 1966 cu “Haiducii”, in regia lui Dinu Cocea, Marin Moraru a jucat in circa 25 de lung metraje, unul dintre acestea fiind “Amen”, al celebrului regizor francez Costa Gavras. Inainte de debutul in filmul de lungmetraj, a fost actor al Teatrului Tineretului (1961-1964). Imediat dupa aparitia in “Haiducii”, unde a jucat alaturi de Marga Barbu, Ion Besoiu, Toma Caragiu, Ion Fintesteanu, Alexandru Giugaru, Amza Pellea si Colea Rautu, Moraru avea sa fie distribuit in “Un film cu o fata fermecatoare” (1966), pelicula lui Lucian Bratu, in care au aparut Stefan Iordache, Margareta Paslaru, Ileana Stana Ionescu. In urmatorii doi ani, el a mai jucat in “Maiorul si moartea” (1967), dar si in “Razbunarea haiducilor” (1968).
Marin Moraru a cunoscut consacrarea deplina pe parcursul anilor 1970 si 1980, cand a fost distribuit in roluri importante din filme regizate de Manole Marcus – “Actorul si salbaticii”, “Operatiunea Monstrul”, Dan Pita (“Filip cel Bun”, “Concurs”, “Faleze de nisip”) sau de Horea Popescu (“Cuibul de viespi”).
Secventa din “Operatiunea Monstrul” cu Marin Moraru in prim plan:
Dupa cativa ani la Teatrul de Comedie (1965-1968) si la Teatrul Bulandra (1968-1971), Marin Moraru a ajuns, in 1971, la Teatrul National din Bucuresti, al carui Societar de Onoare a fost din 2002. Din 1974 si pana in 1980 s-a dedicat pedagogiei teatrale – a fost conferentiar universitar la IATC.
Rolurile interpretate de Marin Moraru pe scena au fost dintre cele mai diferite – de la Pigulete in “Pigulete plus cinci fete” de C. Bratu, la Gulita, in “Chirita in provincie” de Alecsandri, Patrocle, in “Troilus si Cresida” de Shakespeare, Diderot, in “Nepotul lui Rameau” de Diderot, Cracanel, in “D”ale carnavalului” de I.L.Caragiale, Socrate, in “Transplantarea inimii necunoscute” de Al. Mirodan, Regele, in “Leonce si Lena” de Buchner, pana la Titirca, in “O noapte furtunoasa” de I.L. Caragiale, Take, in “Take, Ianke si Cadar” de V.I. Popa, Doctorul, in “Egoistul” de Jean Anouilh, in regia lui Radu Beligan (la 22 martie 2009, acest spectacol a atins cea de-a 100-a reprezentatie). Marin Moraru s-a aflat si in distributiile telenovelelor romanesti difuzate de postul Acasa TV si Pro TV, “Inima de tigan” (2007), “Regina” (2008), “Iubire si onoare” (2010), “Pariu cu viata” (2011).
Secvente din “Take, Ianke si Cadar” cu Marin Moraru in rolul lui Take:
https://youtu.be/y66lA8qrkxg
A lucrat cu regizori din diferite generatii – David Esrig, Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, Moni Ghelerter, Valeriu Moisescu, Sanda Manu, Grigore Gonta, Mihai Maniutiu, Alexandru Dabija.
In 2007 a fost recompensat cu Premiul de Excelenta acordat de revista VIP. Alaturi de Gheorghe Dinica si Victor Rebengiuc, Marin Moraru a primit in 2008 titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii de Arta Teatrala si Cinematografica (UNATC) cu ocazia aniversarii institutiei. In acelasi an, actorul a fost decorat de presedintele Traian Basescu cu Ordinul National Serviciul Credincios in Grad de Mare Cruce. In 2009, Marin Moraru a primit Premiul Gopo pentru intreaga cariera.
In 2012 a primit o stea pe Aleea Celebritatilor din Piata Timpului din Bucuresti, iar in noiembrie 2013, la Targul de carte Gaudeamus, a lansat cartea autobiografica “Suntem ce sunt amintirile noastre”. I-a fost decernat in 2015, Premiul de Excelenta al Festivalului International de Film Transilvania TIFF 2015 pentru intreaga activitate.
Marin Moraru impreuna cu Radu Beligan in sceneta “Caldura mare” de I.L. Caragiale :
George Enescu; foto festivalenescu.roPe 19 august se implinesc 135 de ani de la nasterea marelui compozitor roman George Enescu.
George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni, Botoşani – m. 4 mai 1955, Paris) este considerat cel mai important muzician român. Personalitatea sa artistică s-a manifestat în multiple ipostaze: compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor.
Între anii 1888-1894, studiază la Conservatorul din Viena, avându-i ca profesori, printre alţii, pe Joseph Hellmesberger jr. (vioară) şi pe Robert Fuchs (compoziţie). La vârsta de 8 ani debuzează ca violinist. Presa vieneză l-a numit „un Mozart român“.
Debutul său componisitic în condiţii excepţionale, datorat în parte protectoarei sale Elena Bibescu, are loc pe 6 februarie 1898, la Concertele Colonne din Paris, cu Poema Română, op. 1.
Din primii ani ai secolului XX datează compoziţiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două Rapsodii Române, op. 11(1901-1902), Suita nr. 1 pentru orchestră, op. 9(1903), prima sa Simfonie, în Mi b, op. 13 (1905), Şapte cântece pe versuri de Clément Marot, op. 15 (1908).
Activitatea sa muzicală alternează între Bucureşti şi Paris. Întreprinde turnee în mai multe ţări europene, alături de parteneri prestigioşi, ca Alfredo Casella, Pablo Casals, Louis Fournier.
Printre ultimele creaţii se numără Cvartetul de coarde op. 22 nr. 2, poemul simfonic Vox Maris op. 31, Simfonia de cameră op. 33.
George Enescu se stinge din viaţă în noaptea de 3 spre 4 mai 1955 şi este înmormântat la Père Lachaise din Paris.
In cinstea marelui artist, in Romania, se desfasoara Festivalul Enescu. Festivalul a avut deschiderea oficială în data de 4 septembrie 1958, la trei ani dupa moartea lui George Enescu, marcând debutul celei mai importante manifestări muzicale internaționale găzduite de România. Urma să se desfășoare din trei în trei ani, fiind însoțit de un concurs internațional în primele 5 ediții, întrerupt ulterior și reluat odată cu ediția din 1991. Concursul Internațional ”George Enescu” a fost lansat oficial în septembrie 1958 ca parte a primei ediții a Festivalului Internațional „George Enescu”.
In acest an concursul se va desfasura in perioada 3-25 septembrie, la Universitatea Nationala de Muzica Bucuresti si la Ateneul Roman din Bucuresti.
Mai multe detalii despre George Enescu in pagina oficiala a Muzeului “George Enescu” aici
Mai multe detalii despre Festivalul George Enescu sunt aici
Istoricul, filosoful, romancierul şi diplomatul Neagu Djuvara, decorat în 2016 cu Ordinul naţional ”Steaua României” în grad de Cavaler, împlineşte, joi 18 august 2016, vârsta de 100 de ani.
Neagu Djuvara, născut pe 18 august 1916, la Bucureşti, într-o familie de origine aromână, şi-a luat licenţa în Istorie la Sorbona, în 1937, şi trei ani mai târziu a devenit doctor în Drept, la Paris. În 1972, a obţinut doctoratul în Filosofie, tot în capitala franceză, urmând ca, în 1987 să primească Diploma Institutului Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale din Paris.
Neagu Djuvara este autorul a 20 de volume, de specialitate şi memorii, între care se numără ”Civilizaţii şi tipare istorice. Un studiu comparat al civilizaţiilor’” (Paris, 1975), premiată de Academia Franceză în 1976, ”Între Orient şi Occident. Ţările române la începutul epocii moderne” (1995), ”O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, seria Istorie” (1999) şi ”Amintiri din pribegie” (2005).
Numele său apare pe mai multe volume colective, precum ”Aromânii: istorie, limbă, destin” (1996, 2012) şi ”Cărţile care ne-au făcut oameni” (2010).
Cu ocazia aniversarii celor 100 de ani Neagu Djuvara acorda un interviu agentiei News.ro
Actualizare:
Neagu Djuvara a primit joi, 25 august 2016, titlul de Cetatean de Onoare al Municipiului Bucuresti, potrivit unui proiect de hotarare adoptat de Consiliul General al Municipiului Bucuresti.
“Cu prilejul aniversarii unui secol de viata, consideram ca istoricul, scriitorul, diplomatul si profesorul Neagu Djuvara este indreptatit sa primeasca din partea municipalitatii Bucuresti, in semn de pretuire pentru intreaga sa viata dedicata culturii romanesti, titlul de Cetatean de Onoare al Capitalei. Profesorul Neagu Djuvara ramane in continuare un simbol al decentei si profesionalismului in societatea romaneasca intrunind toate calitatile omului exceptional si fiind, de departe, una dintre cele mai lucide Voci ale spatiului public. Titlul de Cetatean de Onoare este forma prin care cetatenii Bucurestiului inteleg sa-i multumeasca diplomatului Neagu Djuvara pentru efortul depus o viata intreaga la consolidarea unui adevarat reper de valori in societatea romaneasca”, se arata in expunerea de motive semnata de Gabriela Firea, Primarul general al Municipiului Bucuresti.
