Category Archives: Istorie

Adrian Enescu a murit

Compozitorul Adrian Enescu
Adrian Enescu; foto gds.ro
Compozitorul Adrian Enescu a murit, vineri, 19 august 2016, după o viaţă dedicată muzicii, mai precis 41 de ani de carieră, anunţă Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România.

Marele compozitor, instumentist si orchestrator, Adrian Enescu s-a născut la 31 martie 1948, la București. A făcut studii muzicale la secția pian a Liceului de muzică nr. 2 din București, apoi la secția de Compoziție a Conservatorului de Muzică ‘Ciprian Porumbescu’ (1974) București. Din 1977 devine membru al UCMR.

Adrian Enescu a fost un creator prolific, complex și sensibil, abordând stiluri muzicale extrem de diverse, simfonică, jazz, muzică ușoară și muzică de film, a fost printre primii artişti de muzică electronică din România, începând cu anii ’70.

Semnează muzica și definește stilul cântareței Loredana Groza prin albumele “Bună seara, iubite”, “Un buchet de trandafiri” și “Diva inamorata”. Colaborează cu Silvia Dumitrescu la albumul “Cred în tine”. Compune piese pentru Dida Drăgan – “Stau pe o margine de lună”, Angela Similea – “Ninsorile de flori”, “Azi”.

A colaborat cu prestigioase institutii muzicale din lume (scrie muzică de balet pentru Liliana Cosi Company – Italia (1980, 1983, 1986, 1987, 2002), Art Center Canberra – Australia transpunând electronic musical-urile Camelot (stagiunea 1991-92) și Omul din La Mancha (1990-91), muzica pentru trupa de balet ART.DANCE.COMPANY – Canberra/Australia (1990-1991-1992). În Belgia și Olanda scrie muzica de teatru pentru: King Lear (1994), Uncle Vania (1995), Adrian Brower (1996). În Japonia: Iuliu Cezar(1995), Macbeth (1997), Titus Andronicus (2010 ). Este recunoscut ca unul dintre cei mai valoroși compozitori de muzică de teatru și film, colaborând, in teatru, cu Alexandru Darie, sau in film fie cu Mircea Veroiu, Dan Pița și alții.

A obținut 20 de premii oferite de Uniunea Cineaștilor din România și 15 premii oferite de Uniunea Compozitorilor din România.

Medalia Meritul Cultural Clasa I oferită de Președinția României.

Premiul pentru întreaga activitate la Festivalul de Film TIFF 2013.

Premiul “George Enescu” oferit de Academia Română în 2014.

23 August 1944 – Zi de Rascruce pentru Romania

Regele Mihai
Regele Mihai citind Proclamatia catre tara ; foto timisoarastiri.ro
23 August 1944 a devenit granita in timp intre doua momente istorice. Incheierea razboiului, inceputul sovietizarii Romaniei.

Ziua de 20 august 1944 a dat acel semn asteptat ca soarta razboiului nu se mai poate intoarce in favoarea Axei Germane.

Trupele Frontului 2 Ucrainean conduse de maresalul Malinovski au declansat ofensiva Iasi-Chisinau. Pe 22 august, sovieticii se aflau pe linia Targu Neamt-Husi-Chisinau, facand o spartura in frontul germano-roman din Moldova. Romania se afla la capatul rezistentei fizice si strategice.

Generalul german Friessner a cerut continuarea rezistentei pe linia fortificata Focsani-Namoloasa-Galati, lucru cu care maresalul Antonescu a fost de acord.

La 23 August 1944, ora 22:30, prin Proclamatia catre tara, regele Mihai anunta “iesirea noastra din alianta cu puterile Axei si imediata incetare a razboiului cu Natiunile Unite”. Hotararea a scurtat cu sase luni cel de-al Doilea Razboi Mondial.

Proclamatia catre tara: “Romani, In ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, in deplina intelegere cu poporul meu, ca nu este decat o singura cale, pentru salvarea tarii de la o catastrofa totala: iesirea noastra din alianta cu puterile Axei si imediata incetare a razboiului cu Natiunile Unite. (…)

Romani, Dictatura a luat sfarsit si cu ea inceteaza toate asupririle. Noul guvern inseamna inceputul unei ere noi in care drepturile si libertatile tuturor cetatenilor tarii sunt garantate si vor fi respectate.

Alaturi de armatele Aliate si cu ajutorul lor, mobilizand toate fortele natiunii, vom trece hotarele impuse prin dictatul nedrept de la Viena, pentru a elibera pamantul Transilvaniei noastre de sub ocupatia straina”.

Pe 23 august 1944, la Bucuresti, maresalul Ion Antonescu are o audienta la regele Mihai I. Acesta se declara dispus sa semneze armistitiul, dar numai dupa acordul lui Hitler.

Mihai hotaraste demiterea si arestarea maresalului Ion Antonescu, conducatorul statului, si a principalului sau colaborator, Mihai Antonescu, viceprim-ministru.

Secvente dintr-un interviu cu Regele Mihai I, despre 23 august 1944:

Romanii vor intoarce armele pentru recuperarea Transilvaniei. Intorsi acasa, nu vor avea tihna mai mult de cateva luni.

In 30 decembrie 1947, Regele Mihai va fi obligat sa abdice. Urma sovietizarea Romaniei.

Mai multe detalii aici si aici.

Jocurile Olimpice de vara – Rio de Janeiro, 2016

Jocurile Olimpice de la Rio
RIO 2016; foto puterea.ro
Cu ocazia celei de-a 31-a editii a Jocurilor Olimpice de vară, la Rio de Janeiro, au participat peste 11.000 de sportivi din 205 ţări, plus o delegaţie a sportivilor refugiaţi şi una a sportivilor care au evoluat sub drapelul olimpic. Sportivii au participat la 306 probe in 28 de sporturi.

La editia din 2016 România a fost reprezentata de o delegaţie de 96 de sportivi şi 7 rezerve, ei participand la 15 sporturi.

gimnasta Cătălina Ponor
Cătălina Ponor; foto antena3.ro
Portdrapelul delegaţiei Romaniei la ceremonia de deschidere a fost gimnasta Cătălina Ponor, triplă campioană olimpică în 2004, la Atena, iar la ceremonia de închidere a fost spadasina Simona Pop, campioană olimpică la Rio cu echipa de spada.

In clasamentul final pe medalii (in acest clasament se tine cont in primul rand de numarul medaliilor de aur) primul loc a fost ocupat de delegaţia Statelor Unite, cu 46 de medalii de aur, 37 de argint, 38 de bronz (121 în total), urmată de Marea Britanie (27-23-17) si China (26-18-26).

In clasamentul pe medalii România a ocupat locul 47 cu cinci medalii: aur pentru echipa feminină de spadă, argint obţinut de tenismenii Florin Mergea şi Horia Tecău la dublu masculin, bronzul luat de Gabriel Sîncrăian la haltere (cat. 85 kg), de canotoarele de la 8+1 (Roxana Cogianu, Ioana Strungaru, Mihaela Petrilă, Iuliana Popa, Mădălina Bereş, Laura Oprea, Adelina Boguş, Andreea Boghian şi Daniela Druncea) şi Albert Saritov (lupte libere, cat. 97 kg).

Interviu cu echipa feminină de spadă a României, campioană olimpică la Rio 2016:

Secvente de la Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vara de la Rio de Janeiro:

Marin Moraru a murit

Actorul Marin Moraru
Marin Moraru; foto observator.ro
Marele actor Marin Moraru a murit duminica, 21 august 2016, la varsta de 79 de ani, la spitalul Elias din Capitala.

Marin Moraru s-a nascut la 31 ianuarie 1937 la Bucuresti. A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica (IATC) din Capitala in 1961, la clasa profesoarei Dina Cocea, rolul sau pentru examenul de diploma fiind Agamita Dandanache, in piesa “O scrisoare pierduta” de I.L. Caragiale.

Pe parcursul carierei sale in filmul artistic, incepute in 1966 cu “Haiducii”, in regia lui Dinu Cocea, Marin Moraru a jucat in circa 25 de lung metraje, unul dintre acestea fiind “Amen”, al celebrului regizor francez Costa Gavras. Inainte de debutul in filmul de lungmetraj, a fost actor al Teatrului Tineretului (1961-1964). Imediat dupa aparitia in “Haiducii”, unde a jucat alaturi de Marga Barbu, Ion Besoiu, Toma Caragiu, Ion Fintesteanu, Alexandru Giugaru, Amza Pellea si Colea Rautu, Moraru avea sa fie distribuit in “Un film cu o fata fermecatoare” (1966), pelicula lui Lucian Bratu, in care au aparut Stefan Iordache, Margareta Paslaru, Ileana Stana Ionescu. In urmatorii doi ani, el a mai jucat in “Maiorul si moartea” (1967), dar si in “Razbunarea haiducilor” (1968).

Marin Moraru a cunoscut consacrarea deplina pe parcursul anilor 1970 si 1980, cand a fost distribuit in roluri importante din filme regizate de Manole Marcus – “Actorul si salbaticii”, “Operatiunea Monstrul”, Dan Pita (“Filip cel Bun”, “Concurs”, “Faleze de nisip”) sau de Horea Popescu (“Cuibul de viespi”).

Secventa din “Operatiunea Monstrul” cu Marin Moraru in prim plan:

Dupa cativa ani la Teatrul de Comedie (1965-1968) si la Teatrul Bulandra (1968-1971), Marin Moraru a ajuns, in 1971, la Teatrul National din Bucuresti, al carui Societar de Onoare a fost din 2002. Din 1974 si pana in 1980 s-a dedicat pedagogiei teatrale – a fost conferentiar universitar la IATC.

Rolurile interpretate de Marin Moraru pe scena au fost dintre cele mai diferite – de la Pigulete in “Pigulete plus cinci fete” de C. Bratu, la Gulita, in “Chirita in provincie” de Alecsandri, Patrocle, in “Troilus si Cresida” de Shakespeare, Diderot, in “Nepotul lui Rameau” de Diderot, Cracanel, in “D”ale carnavalului” de I.L.Caragiale, Socrate, in “Transplantarea inimii necunoscute” de Al. Mirodan, Regele, in “Leonce si Lena” de Buchner, pana la Titirca, in “O noapte furtunoasa” de I.L. Caragiale, Take, in “Take, Ianke si Cadar” de V.I. Popa, Doctorul, in “Egoistul” de Jean Anouilh, in regia lui Radu Beligan (la 22 martie 2009, acest spectacol a atins cea de-a 100-a reprezentatie). Marin Moraru s-a aflat si in distributiile telenovelelor romanesti difuzate de postul Acasa TV si Pro TV, “Inima de tigan” (2007), “Regina” (2008), “Iubire si onoare” (2010), “Pariu cu viata” (2011).

Secvente din “Take, Ianke si Cadar” cu Marin Moraru in rolul lui Take:

https://youtu.be/y66lA8qrkxg

A lucrat cu regizori din diferite generatii – David Esrig, Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, Moni Ghelerter, Valeriu Moisescu, Sanda Manu, Grigore Gonta, Mihai Maniutiu, Alexandru Dabija.

In 2007 a fost recompensat cu Premiul de Excelenta acordat de revista VIP. Alaturi de Gheorghe Dinica si Victor Rebengiuc, Marin Moraru a primit in 2008 titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii de Arta Teatrala si Cinematografica (UNATC) cu ocazia aniversarii institutiei. In acelasi an, actorul a fost decorat de presedintele Traian Basescu cu Ordinul National Serviciul Credincios in Grad de Mare Cruce. In 2009, Marin Moraru a primit Premiul Gopo pentru intreaga cariera.

In 2012 a primit o stea pe Aleea Celebritatilor din Piata Timpului din Bucuresti, iar in noiembrie 2013, la Targul de carte Gaudeamus, a lansat cartea autobiografica “Suntem ce sunt amintirile noastre”. I-a fost decernat in 2015, Premiul de Excelenta al Festivalului International de Film Transilvania TIFF 2015 pentru intreaga activitate.

Marin Moraru impreuna cu Radu Beligan in sceneta “Caldura mare” de I.L. Caragiale :

135 de ani de la nasterea lui George Enescu

Portret George Enescu
George Enescu; foto festivalenescu.ro
Pe 19 august se implinesc 135 de ani de la nasterea marelui compozitor roman George Enescu.

George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni, Botoşani – m. 4 mai 1955, Paris) este considerat cel mai important muzician român. Personalitatea sa artistică s-a manifestat în multiple ipostaze: compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor.

Între anii 1888-1894, studiază la Conservatorul din Viena, avându-i ca profesori, printre alţii, pe Joseph Hellmesberger jr. (vioară) şi pe Robert Fuchs (compoziţie). La vârsta de 8 ani debuzează ca violinist. Presa vieneză l-a numit „un Mozart român“.

Debutul său componisitic în condiţii excepţionale, datorat în parte protectoarei sale Elena Bibescu, are loc pe 6 februarie 1898, la Concertele Colonne din Paris, cu Poema Română, op. 1.

Din primii ani ai secolului XX datează compoziţiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două Rapsodii Române, op. 11(1901-1902), Suita nr. 1 pentru orchestră, op. 9(1903), prima sa Simfonie, în Mi b, op. 13 (1905), Şapte cântece pe versuri de Clément Marot, op. 15 (1908).

Activitatea sa muzicală alternează între Bucureşti şi Paris. Întreprinde turnee în mai multe ţări europene, alături de parteneri prestigioşi, ca Alfredo Casella, Pablo Casals, Louis Fournier.

Printre ultimele creaţii se numără Cvartetul de coarde op. 22 nr. 2, poemul simfonic Vox Maris op. 31, Simfonia de cameră op. 33.

George Enescu se stinge din viaţă în noaptea de 3 spre 4 mai 1955 şi este înmormântat la Père Lachaise din Paris.

In cinstea marelui artist, in Romania, se desfasoara Festivalul Enescu. Festivalul a avut deschiderea oficială în data de 4 septembrie 1958, la trei ani dupa moartea lui George Enescu, marcând debutul celei mai importante manifestări muzicale internaționale găzduite de România. Urma să se desfășoare din trei în trei ani, fiind însoțit de un concurs internațional în primele 5 ediții, întrerupt ulterior și reluat odată cu ediția din 1991. Concursul Internațional ”George Enescu” a fost lansat oficial în septembrie 1958 ca parte a primei ediții a Festivalului Internațional „George Enescu”.

In acest an concursul se va desfasura in perioada 3-25 septembrie, la Universitatea Nationala de Muzica Bucuresti si la Ateneul Roman din Bucuresti.

Mai multe detalii despre George Enescu in pagina oficiala a Muzeului “George Enescu” aici

Mai multe detalii despre Festivalul George Enescu sunt aici