Category Archives: Literatura

Literatura

Premiul Nobel pentru literatură pe anul 2021

Premiul Nobel pentru Literatura 2021Laureatul al premiului Nobel pentru literatură pe anul 2021 este scriitorul Abdulrazak Gurnah care a fost recompensat pentru “înţelegerea sa lipsită de compromisuri şi plină de compasiune a efectelor colonialismului şi a destinului refugiaţilor la intersecţia dintre culturi şi continente”.

Abdulrazak Gurnah s-a născut în 1948 și a crescut pe insula Zanzibar din Oceanul Indian, dar a ajuns în Anglia ca refugiat la sfârșitul anilor 1960. După eliberarea pașnică de stăpânirea colonială britanică, în decembrie 1963, Zanzibar a trecut printr-o revoluție care, sub regimul președintelui Abeid Karume, a dus la asuprirea și persecuția cetățenilor de origine arabă; au avut loc masacre. Gurnah aparținea grupului etnic victimizat și, după terminarea școlii, a fost forțat să-și părăsească familia și să fugă din țară, până atunci noua Republică Tanzania. Avea optsprezece ani. Abia în 1984 nu i-a fost posibil să se întoarcă la Zanzibar, permițându-i să-și vadă tatăl cu puțin înainte de moartea tatălui său. Gurnah a fost până la ultima sa pensionare profesor de literatură engleză și postcolonială la Universitatea Kent din Canterbury, concentrându-se în principal pe scriitori precum Wole Soyinka, Ngũgĩ wa Thiong’o și Salman Rushdie.

In competitia din 2021 a fost și scriitorul roman Mircea Cărtărescu.

Mai multe detalii pe pagina oficiala NobelPrizes.org

Vezi si

PREMIUL NOBEL PENTRU LITERATURA 2018 SI 2019

Premiul Nobel pentru Literatura 2016 

Premiul Nobel pentru Literatura 2017

Mihai Eminescu – 132 de ani de la moartea poetului

Mihai Eminescu
Mihai Eminescu

Poetul Mihai Eminescu a murit in data de 15 iunie 1889. Numele lui la nastere a fost Mihail Eminovici. Poetul este considerat cel mai important reprezentant al literaturii romantice din România. Eminovici Mihai era cel de-al şaptelea din cei unsprezece copii ai unui mic boier, Gheorghe Eminovici, şi ai Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu.
A debutat literar în 1866, în revista „Familia” a lui Iosif Vulcan, iar, convins de acesta, Eminovici a devenit Mihai Eminescu şi sub acest nume a trăit şi a scris literatură şi a lucrat ca jurnalist.
Din 1866 şi până în 1869, a călătorit prin Transilvania până în Bucureşti, prilej cu care a cunoscut realitatea românească, cu oameni şi obiceiuri.
În 1867, s-a angajat ca sufleor şi copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale, ulterior devenind sufleor şi copist la Teatrul Naţional din Bucureşti, unde l-a cunoscut pe I. L. Caragiale. Cu această trupă a mers în turnee, continuând să publice poezie şi proză şi să facă traduceri. În 1968 începea proiectul de roman „Geniu Pustiu”.
Între 1869 şi 1872 a fost student la Viena, mai precis „auditor extraordinar” la facultăţile de filosofie şi drept. Aici se va împrieteni cu Ioan Slavici şi o va cunoaşte pe Veronica Micle. Totodată, a început să colaboreze la publicaţia Convorbiri literare. Între anii 1872 şi 1874 a fost student „extraordinar” la filosofie, la Berlin, cu o bursă acordată de cenaclul Junimea, dar nu s-a prezentat la examene.
În septembrie 1874 era numit director al Bibliotecii Centrale din Iaşi, iar Eminescu preda şi logică, la Institutul academic, în locul lui A. D. Xenopol.
În 1875, rămas fără slujbă, Eminescu a primit postul de corector şi redactor al părţii neoficiale la Curierul de laşi, unde numeroase rubrici erau realizate de el fără semnătură. A frecventat cu regularitate şedinţele Junimii, unde l-a introdus şi pe Ion Creangă. Tot în această perioadă s-a îndrăgostit de Veronica Micle.
În 1877, era invitat să intre în redacţia ziarului Timpul, iar Eminescu a părăsit Iaşiul şi a venit la Bucureşti, unde s-a dedicat gazetăriei. În 1880 era redactor-şef al publicaţiei. Din această perioadă datează unele dintre marile lui poeme, precum „Scrisorile” şi „Luceafărul”.
Pe 6 august 1879 a murit Ştefan Micle, iar văduva acestuia, Veronica, a venit la Bucureşti, şi-au făcut planuri de căsătorie, la care poetul a renunţat în anul următor.
În ianuarie 1883, Eminescu a fost internat pentru o vreme în spital, cu diagnosticul de „manie acută”, starea sănătăţii lui fiind precară de foarte mulţi ani. Potrivit mai multor specialişti, printre care şi criticului Nicolae Manolescu, Eminescu suferea de psihoză maniaco-depresivă. În toamna anului 1883, Eminescu era trimis la un sanatoriu din Viena. În primăvara anului următor, Eminescu s-a întors la Iaşi, dar în noiembrie era internat în Spitalul Sfântul Spiridon din oraş.
Mihai Eminescu a murit pe 15 iunie 1889, în sanatoriul doctorului Şuţu din strada Plantelor din Bucureşti, unde oscilase, tragic, între perioade de aparentă sănătate şi episoade de revenire a bolii.
În 1948 era ales, post-mortem, membru al Academiei Române.

Prima poezie a lui Eminescu:
De-aș avea

De-aş avea şi eu o floare
Mândră, dulce, răpitoare,
Ca şi florile din mai,
Fiice dulce-a unui plai,
Plai râzând cu iarbă verde,
Ce se leagănă, se pierde,
Undoind încetişor,
Şoptind şoapte de amor;

De-aş avea o floricică
Gingaşă şi tinerică,
Ca şi floarea crinului,
Alb ca neaua sânului,
Amalgam de-o roz-albie
Şi de una purpurie,
Cântând vesel şi uşor,
Şoptind şoapte de amor;

De-aş avea o porumbiţă
Cu chip alb de copiliţă,
Copiliţă blândişoară
Ca o zi de primăvară,
Câtu-ţi ţine ziuliţa
I-aş cânta doina, doiniţa,
I-aş cânta-o-ncetişor,
Şoptind şoapte de amor.

Cele mai frumoase poezii de Mihai Eminescu:
Somnoroase păsărele
Ce te legeni?
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie
La mijloc de codru
O, rămâi
Pe lângă plopii fără soț
Fiind băiet păduri cutreieram
La mormântul lui Aron Pumnul
Crăiasa din poveşti
Mai am un singur dor
Lacul
La steaua
Și dacă…
De-or trece anii
Dorința
Din valurile vremii

Poezii de Mihai Eminescu mai puțin cunoscute:
Eu nu cred nici în Iehova
Cum ai putut
Trecut-au anii…

 

Premiul Nobel pentru Literatura 2018 si 2019

premiile Nobel
Medalia Nobel; foto oracoolblog.wordpress.com

Olga Tokarczuk (Polonia) şi Peter Handke (Austria) sunt laureaţii premiului Nobel pentru Literatură pe 2018 şi 2019.

Scriitoarea şi eseista poloneză Olga Tokarczuk a fost aleasă laureată a premiului Nobel pentru Literatură pe 2018 “pentru imaginaţia narativă care, cu pasiune enciclopedică, reprezintă depăşirea graniţelor ca formă de viaţă”.

Romancierul, dramaturgul şi traducătorul Peter Handke a fost ales laureat al premiului Nobel pentru Literatură pe 2019 pentru “o operă influentă care, cu o ingeniozitate lingvistică a explorat periferia şi specificul experienţei umane”.

Mai multe detalii despre Olga Tokarczuk, castigatoarea premiului Nobel pentru literatura 2018, aici.

Mai multe detalii despre Peter Handke, castigatorul premiului Nobel pentru literatura 2019, aici.

Premiul Nobel pentru Literatura 2016 

Premiul Nobel pentru Literatura 2017

 

Premiul Nobel pentru literatura 2017

premiile Nobel
Medalia Nobel; foto oracoolblog.wordpress.com

Kazuo Ishiguro, scriitor britanic de origine japoneza, a castigat Premiul Nobel pentru Literatura in 2017, a anuntat joi Academia din Suedia.

Ishiguro a primit premiul in valoare de 1,1 milioane de dolari pentru ca a dezvaluit “abisul de sub iluzoriul simt al legaturii cu lumea”, a spus Academia Suedeza.

George Bălăiță a murit

Scriitorul George Bălăiță
George Bălăiță; foto mnlr.ro
Muzeul Național al Literaturii Române anunță trecerea în eternitate a prozatorului George Bălăiță.

A încetat din viață George Bălăiță (17 aprilie 1935, Bacău – 16 aprilie 2017, București).

Absolvent al Facultății de Filologie, Universitatea din Iași (secția Limba şi literatura română), a lucrat ca profesor suplinitor, desenator tehnic sau instructor metodist. A debutat cu proză în „Luceafărul”, în 1960. Debutul editorial l-a reprezentat volumul de proze scurte tradiţionale Călătoria din 1964. Din 1964 a fost redactor, apoi redactor-şef adjunct al publicaţiei băcăuane „Ateneu”. În 1979 se mută la Bucureşti, unde a lucrat ca secretar al Uniunii Scriitorilor. A mai fost, în perioada 1980-1989, director al Editurii Cartea Românească. În 1980 a primit o bursă din partea Universităţii Iowa-City din S.U.A.

A mai publicat volumele de proză scurtă Conversând despre Ionescu (1966) şi Întâmplări din noaptea soarelui de lapte (1968), romanele Lumea în două zile (1975) şi Ucenicul neascultător (1977), şi culegerea de eseuri Gulliver în ţara nimănui (1994, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti). Cărţile scriitorului au fost traduse în limbile franceză, engleză, rusă, italiană, maghiară, sârbo-croată, germană, suedeză. George Bălăiţă a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1975) şi cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1977).