Marele compozitor, instumentist si orchestrator, Adrian Enescu s-a născut la 31 martie 1948, la București. A făcut studii muzicale la secția pian a Liceului de muzică nr. 2 din București, apoi la secția de Compoziție a Conservatorului de Muzică ‘Ciprian Porumbescu’ (1974) București. Din 1977 devine membru al UCMR.

Adrian Enescu a fost un creator prolific, complex și sensibil, abordând stiluri muzicale extrem de diverse, simfonică, jazz, muzică ușoară și muzică de film, a fost printre primii artişti de muzică electronică din România, începând cu anii ’70.

Semnează muzica și definește stilul cântareței Loredana Groza prin albumele “Bună seara, iubite”, “Un buchet de trandafiri” și “Diva inamorata”. Colaborează cu Silvia Dumitrescu la albumul “Cred în tine”. Compune piese pentru Dida Drăgan – “Stau pe o margine de lună”, Angela Similea – “Ninsorile de flori”, “Azi”.

A colaborat cu prestigioase institutii muzicale din lume (scrie muzică de balet pentru Liliana Cosi Company – Italia (1980, 1983, 1986, 1987, 2002), Art Center Canberra – Australia transpunând electronic musical-urile Camelot (stagiunea 1991-92) și Omul din La Mancha (1990-91), muzica pentru trupa de balet ART.DANCE.COMPANY – Canberra/Australia (1990-1991-1992). În Belgia și Olanda scrie muzica de teatru pentru: King Lear (1994), Uncle Vania (1995), Adrian Brower (1996). În Japonia: Iuliu Cezar(1995), Macbeth (1997), Titus Andronicus (2010 ). Este recunoscut ca unul dintre cei mai valoroși compozitori de muzică de teatru și film, colaborând, in teatru, cu Alexandru Darie, sau in film fie cu Mircea Veroiu, Dan Pița și alții.

A obținut 20 de premii oferite de Uniunea Cineaștilor din România și 15 premii oferite de Uniunea Compozitorilor din România.

Medalia Meritul Cultural Clasa I oferită de Președinția României.

Premiul pentru întreaga activitate la Festivalul de Film TIFF 2013.

Premiul “George Enescu” oferit de Academia Română în 2014.

Marin Moraru s-a nascut la 31 ianuarie 1937 la Bucuresti. A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica (IATC) din Capitala in 1961, la clasa profesoarei Dina Cocea, rolul sau pentru examenul de diploma fiind Agamita Dandanache, in piesa “O scrisoare pierduta” de I.L. Caragiale.

Pe parcursul carierei sale in filmul artistic, incepute in 1966 cu “Haiducii”, in regia lui Dinu Cocea, Marin Moraru a jucat in circa 25 de lung metraje, unul dintre acestea fiind “Amen”, al celebrului regizor francez Costa Gavras. Inainte de debutul in filmul de lungmetraj, a fost actor al Teatrului Tineretului (1961-1964). Imediat dupa aparitia in “Haiducii”, unde a jucat alaturi de Marga Barbu, Ion Besoiu, Toma Caragiu, Ion Fintesteanu, Alexandru Giugaru, Amza Pellea si Colea Rautu, Moraru avea sa fie distribuit in “Un film cu o fata fermecatoare” (1966), pelicula lui Lucian Bratu, in care au aparut Stefan Iordache, Margareta Paslaru, Ileana Stana Ionescu. In urmatorii doi ani, el a mai jucat in “Maiorul si moartea” (1967), dar si in “Razbunarea haiducilor” (1968).

Marin Moraru a cunoscut consacrarea deplina pe parcursul anilor 1970 si 1980, cand a fost distribuit in roluri importante din filme regizate de Manole Marcus – “Actorul si salbaticii”, “Operatiunea Monstrul”, Dan Pita (“Filip cel Bun”, “Concurs”, “Faleze de nisip”) sau de Horea Popescu (“Cuibul de viespi”).

Secventa din “Operatiunea Monstrul” cu Marin Moraru in prim plan:

Dupa cativa ani la Teatrul de Comedie (1965-1968) si la Teatrul Bulandra (1968-1971), Marin Moraru a ajuns, in 1971, la Teatrul National din Bucuresti, al carui Societar de Onoare a fost din 2002. Din 1974 si pana in 1980 s-a dedicat pedagogiei teatrale – a fost conferentiar universitar la IATC.

Rolurile interpretate de Marin Moraru pe scena au fost dintre cele mai diferite – de la Pigulete in “Pigulete plus cinci fete” de C. Bratu, la Gulita, in “Chirita in provincie” de Alecsandri, Patrocle, in “Troilus si Cresida” de Shakespeare, Diderot, in “Nepotul lui Rameau” de Diderot, Cracanel, in “D”ale carnavalului” de I.L.Caragiale, Socrate, in “Transplantarea inimii necunoscute” de Al. Mirodan, Regele, in “Leonce si Lena” de Buchner, pana la Titirca, in “O noapte furtunoasa” de I.L. Caragiale, Take, in “Take, Ianke si Cadar” de V.I. Popa, Doctorul, in “Egoistul” de Jean Anouilh, in regia lui Radu Beligan (la 22 martie 2009, acest spectacol a atins cea de-a 100-a reprezentatie). Marin Moraru s-a aflat si in distributiile telenovelelor romanesti difuzate de postul Acasa TV si Pro TV, “Inima de tigan” (2007), “Regina” (2008), “Iubire si onoare” (2010), “Pariu cu viata” (2011).

Secvente din “Take, Ianke si Cadar” cu Marin Moraru in rolul lui Take:

A lucrat cu regizori din diferite generatii – David Esrig, Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, Moni Ghelerter, Valeriu Moisescu, Sanda Manu, Grigore Gonta, Mihai Maniutiu, Alexandru Dabija.

In 2007 a fost recompensat cu Premiul de Excelenta acordat de revista VIP. Alaturi de Gheorghe Dinica si Victor Rebengiuc, Marin Moraru a primit in 2008 titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii de Arta Teatrala si Cinematografica (UNATC) cu ocazia aniversarii institutiei. In acelasi an, actorul a fost decorat de presedintele Traian Basescu cu Ordinul National Serviciul Credincios in Grad de Mare Cruce. In 2009, Marin Moraru a primit Premiul Gopo pentru intreaga cariera.

In 2012 a primit o stea pe Aleea Celebritatilor din Piata Timpului din Bucuresti, iar in noiembrie 2013, la Targul de carte Gaudeamus, a lansat cartea autobiografica “Suntem ce sunt amintirile noastre”. I-a fost decernat in 2015, Premiul de Excelenta al Festivalului International de Film Transilvania TIFF 2015 pentru intreaga activitate.

Marin Moraru impreuna cu Radu Beligan in sceneta “Caldura mare” de I.L. Caragiale :

George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni, Botoşani – m. 4 mai 1955, Paris) este considerat cel mai important muzician român. Personalitatea sa artistică s-a manifestat în multiple ipostaze: compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor.

Între anii 1888-1894, studiază la Conservatorul din Viena, avându-i ca profesori, printre alţii, pe Joseph Hellmesberger jr. (vioară) şi pe Robert Fuchs (compoziţie). La vârsta de 8 ani debuzează ca violinist. Presa vieneză l-a numit „un Mozart român“.

Debutul său componisitic în condiţii excepţionale, datorat în parte protectoarei sale Elena Bibescu, are loc pe 6 februarie 1898, la Concertele Colonne din Paris, cu Poema Română, op. 1.

Din primii ani ai secolului XX datează compoziţiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două Rapsodii Române, op. 11(1901-1902), Suita nr. 1 pentru orchestră, op. 9(1903), prima sa Simfonie, în Mi b, op. 13 (1905), Şapte cântece pe versuri de Clément Marot, op. 15 (1908).

Activitatea sa muzicală alternează între Bucureşti şi Paris. Întreprinde turnee în mai multe ţări europene, alături de parteneri prestigioşi, ca Alfredo Casella, Pablo Casals, Louis Fournier.

Printre ultimele creaţii se numără Cvartetul de coarde op. 22 nr. 2, poemul simfonic Vox Maris op. 31, Simfonia de cameră op. 33.

George Enescu se stinge din viaţă în noaptea de 3 spre 4 mai 1955 şi este înmormântat la Père Lachaise din Paris.

In cinstea marelui artist, in Romania, se desfasoara Festivalul Enescu. Festivalul a avut deschiderea oficială în data de 4 septembrie 1958, la trei ani dupa moartea lui George Enescu, marcând debutul celei mai importante manifestări muzicale internaționale găzduite de România. Urma să se desfășoare din trei în trei ani, fiind însoțit de un concurs internațional în primele 5 ediții, întrerupt ulterior și reluat odată cu ediția din 1991. Concursul Internațional ”George Enescu” a fost lansat oficial în septembrie 1958 ca parte a primei ediții a Festivalului Internațional „George Enescu”.

In acest an concursul se va desfasura in perioada 3-25 septembrie, la Universitatea Nationala de Muzica Bucuresti si la Ateneul Roman din Bucuresti.

Mai multe detalii despre George Enescu in pagina oficiala a Muzeului “George Enescu” aici

Mai multe detalii despre Festivalul George Enescu sunt aici